marți, 2 august 2016



     Moment zgubilitic





          Broasca şi clanţa

Într-o zi, Mărin Pănuşă
Puse o broască la uşă;
Dar broasca era râioasă
Şi-i umplu pe toţi din casă.

Dă-i cenuşă, dă-i leşie,
Abia scăpară de râie!
După ce s-au vindecat,
Broasca o au demascat.

Sta Mărin şi se chitea:
Fără broască nu putea,
Iar nevastă-sa, Constanţa,
Nu-şi mai ţinea deloc clanţa.

Dar Mărin se lumina,
Vârşa-n lac o scufunda
Şi-aducea apoi acasă
O mică broască ţestoasă.

La uşă el o monta,
O-ncuia, o descuia
Şi striga vesel la Tanţa:
- Pussy, acum tacă-ţi clanţa!

                     Adrian Bucurescu

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu