Familia Bucurescu, în Berlin

                                                               

DACIA MAGICĂ

     Adrian Bucurescu - Dacia Magică, Editura Arhetip, 1999:

               Transcântecul

Viteaz ce stăpâneşte Raiul, Infernul, Marea şi Pământul,
Smerit am îndrăznit să-Ţi caut Slăvita-Ţi Faptă şi Cuvântul.
Eu, viţă din Orpheus - magul jertfit cândva în vârf de munte,
Peste-ntuneric vreau să scapăr spre a zări Divina Punte.
Şi unde-a fost mai greu Tu înger că mi-ai trimis în ajutor
Şi eu am tălmăcit doar unde mi-era şi mie mai uşor,
Ca fiii Tăi ce scumpi sunt Ţie să aibă-alin şi mângâiere,
Ştiind că sunt mărgăritare din Prea Divina Adiere
Şi că în cerurile-albastre i-aştepţi mereu pe cei mai buni
Şi că durerea lor întreagă pe veşnicie o răzbuni.
O, Domn ce stăpâneşte Raiul, Infernul, Marea şi Pământul,
Pe curcubeu i-ademeneşti pe cei ce-Ţi respectă Legământul!
Clintind din temelii Tăria, Tu umpli iasmele de groază,
Temut de îngeri şi de oameni, eşti cea dintâi în lume rază,
Eşti ascultat şi de Ursite, altminteri neînduplecate,
Şi Mamă şi Părinte Veşnic, Tu eşti Stăpânul-Viu-a-Toate!
Dezlănţui viscole turbate, chemi norii să umbrească zarea,
Cu fulgere brăzdezi văzduhul şi tulburi cu năhlape marea,
Şi oştile de stele toate pe crugul lor ceresc întruna
Urmează sfaturile Tale acum şi ieri şi totdeauna!
La tronul Tău cu nimb de flăcări vin preagrăbiţii vestitori
Grijindu-se mereu să afli ce-nfăptuiesc cei muritori;
Faci să răsară primăvara flori dalbe-n proaspete petale
Şi rodul lor e tot din mila profundă a Măriei Take,
Monarh ce stăpâneşte Raiul, Infernul, Marea şi Pământul,
Smerit Îţi cer acum să-mi dărui Înţelepciunea şi Cuvântul!

                                                                                      

Grădina de la Netindava - Sărăţeni. Foto: Maria Bucurescu

Noi, Tracii

     La fel este acum şi cu descântecul nostru. L-am învăţat acolo în armată de la unul dintre medicii traci ai lui Zalmoxis, despre care se spune că îi fac pe oameni nemuritori. Iar acel Trac mă încredinţa că au dreptate confraţii săi din Hellada să sprijine ceea ce ziceam adineauri. Dar, a adăugat el, Zalmoxis, care e regele nostru, dovedeşte, ca zeu ce este, că tot aşa cum nu se cuvine să încercăm a vindeca ochii fără să fi vindecat capul, nici să tămăduim capul fără să ţinem seama de trup, cu atât mai mult nu trebuie să încercăm a vindeca trupul fără a căuta să tămăduim sufletul; pricina pentru care cele mai multe boli nu se supun artei medicilor Helladei este că ei nesocotesc întregul pe care ar trebui să-l îngrijească, iar dacă acestui întreg nu-i merge bine, nu poate să-i meargă bine nici părţii. 
                                                              
                                                                    Platon, Charmides 156 d-e
    

*
     Сергей Есенин / Serghei Esenin

          "Туча кружево в роще связала..." / "Norul o horbotă în crâng a lăsat..."

Norul o horbotă în crâng a legat,
Ceaţa a fumegat cu miresme pe mlaştină,
Vin de la gară pe un drum desfundat,
Departe de poiana de baştină.

Pădurea în linişte a încremenit,
Pe creştetul pinului atârnă un şal.
Inima-i roasă de un gând tânguit...
Ah, nu eşti vesel, ţinutul meu natal!

Fetele brazilor s-au întristat.
Şi vizitiul meu începe a cânta:
"Eu voi muri în temniţă pe-un pat,
Cine ştie şi cum m-or înmormânta".

                                                                                  1915

     Переводчик: Адриан Букуреску
     Traducere din limba rusă: Adrian Bucurescu

Standul revistei RĂDĂCINI

ZGUBILITICE by Adrian Bucurescu