*        Moment zgubilitic

   

          Dragul de Dracula

Patru huhurezi sar clanţa,
Arbitraţi de Baba Cloanţa,
Pe când, oops, o bufniţă
Cântă ca din trâmbiţă.
E alarmă, e asediu?
Om fi noi ca-n Evul Mediu,
Dar unde-i garda de mediu?
Liliecii sar din sediu,
Ciufuliţi şi-n pijamale
Şi cu picioarele goale,
Chiţăind şi înjurând,
Luându-şi zborul rând pe rând;
Şi se duc ca clipele,
Scuturând aripele,
Îmbrâncind şi cucuveaua,
Ce se arde cu cafeaua.
Ploaia cade-n repezi picuri
Peste flori de plumb şi dricuri.
Din Hotin şi pân-la Mare,
Vin moroii de-a călare,
Şi cum vin pe drum de piatră,
Ţiuie tăciunii-n vatră.

Cine-şi părăseşte cula?
Măre, dragul de Dracula,
Căutând un irlandez
Să-l gătească pe orez,
Să-i pună fundă la gât,
Şi un Ionatan în rât.

Du-te-n mă-ta, bă, Bram Stoker,
Te-oi fi dat tu mare şmecher,
Dar de vedeai vrun strigoi,
Stai ca mortu-n păpuşoi,
Cu părul făcut vâlvoi,
Cum se poartă-acum la voi,
Şi degerai ca o ceapă,
Până să te tragă-n ţeapă!
Lasă, nu mai sta covrig,
Că-n prezent nu mai ţi-e frig,
Ba, în cazanul cu smoală,
Poţi să stai şi-n pielea goală!


                          Adrian Bucurescu

Сергей Есенин / Serghei Esenin

Москва кабацкая / Moscova cârciumărească

                                                                      *
                                                                   *    *

Da! Gata de acum! Fără întoarcere
Natalele câmpuri le-am lăsat.
Nu-mi vor mai foşni mie plopii
Cu frunzişul lor înaripat.

Fără mine, căsuţa s-a aplecat.
Bătrânul dulău demult a murit.
Pe strâmbele străzi ale Moscovei
Poate că Domnul să mor m-a sortit.

Iubesc acest oraş plin de ulmi,
Chiar dacă e noroios şi şubrezit.
Asia de aur, tot moţăind,
Pe cupolele lui a adormit.

Iar când noaptea Luna luminează,
Când luminează... dracu' ştie cum! -
Pe ulicioară, cu capul plecat,
Eu merg spre crâşma plină de fum.

E vuiet în cumplita văgăună,
Şi noaptea, până în zori, în birt,
Eu le citesc versuri curvelor
Şi cu borfaşii mă adăp din spirt.

Inima îmi bate tot mai tare
Şi vorbesc aiurea: "Ca şi voi,
Şi eu sunt definitiv pierdut
Şi nu mă voi mai duce înapoi".

Fără mine, căsuţa s-a aplecat.
Bătrânul dulău demult a murit.
Pe strâmbele străzi ale Moscovei
Poate că Domnul să mor m-a sortit.

                          *
                       *     *

Din nou se bea aici, se caftesc şi plâng
Sub a armonicii tristeţe gălbenită.
Tot blestemându-şi nenorocul,
Îşi amintesc de Rusia moscovită.

Şi eu însumi, plecându-mi capul,
Îmi împăinjenesc privirea cu vin,
Ca să nu-mi mai zăresc faţa fatală,
Să nu mă mai gândesc la clipele ce vin.

Toate le-am pierdut pe vecie.
Albastrul meu Mai! Iunie de azur!
Poate că de-aceea fumegă putregaiul
Peste acest chef de rău augur.

Ah, dar azi aşa-s de veseli ruşii!
Trăscăul tare curge necontenit.
Cântă de Volga şi de Ceka
Armonistul cu nasul pleoştit.

Ce înverşunare în privirile nebune
Şi nesupuse, ca şi în glasul lor ascuţit,
Jelindu-se că, dintr-o toană, în tinereţe,
La mânie viaţa şi-au nenorocit!

Unde sunteţi voi, cei plecaţi departe?
Luminile noastre v-au mai încălzit?
Cu spirt armonistul îşi tratează sifilisul
Pe care în stepele kîrgîze l-a primit.

Nu! Ăştia nu vor fi striviţi, nici împrăştiaţi -
Gunoiul le-a dat curajul în vileag -
Tu, Rosseia mea... Raz... na...
Asiatic meleag!

                           *
                        *    *

Zi-i, armonică! Lehamite... Plictis...
Armonistul unduie din deşte bine.
Bea cu mine, căţea parşivă,
Bea cu mine!

Te-au iubit, te-au terfelit -
Prea de tot!
Ce te uiţi cu stropii albaştri?
Sau vrei să te ard peste bot?

Te-aş pune în grădină ca momâie,
Ciorile să le sperii.
Până în ficaţi m-ai chinuit
Cu prea multe mizerii.

Zi-i, armonică, zi-i pe gândul meu!
Bea, scoabă, bea!
Uite, aş lua-o pe-aia, ţâţoasa, -
Dar mai toantă e ea.

Nu eşti prima femeie pe care o am...
Sunteţi destule de tăvălit,
Dar cu una ca tine, cu o mortăciune,
Abia acum m-am pricopsit.

Ce dureros, ce asurzitor,
Când ici, când colo, nu ştiu cum
Eu cu mine nu pot s-o sfârşesc;
Du-te dracului acum!

Din haita voastră de câini
E timpul s-o cam tai.
Iubito, eu plâng.
Iartă-mă... iartă... hai...

                     *
                  *    *

Cântă dar, cântă! Pe blestemata chitară
Deştele tale joacă sprinten;
Te înăbuşi în această beţie scrântită,
Ultimul, singurul meu prieten.

Nu te uita la brăţările ei
Şi la umerii-i strălucind prin mătase! Vai,
Eu am căutat la muierea asta fericirea,
Dar, din greşeală, pieirea o aflai.

Eu nu ştiam că iubirea e molimă,
Că iubirea e ciumă n-am gândit.
A venit, şi cu ochii întredeschişi
Pe huligan l-a înnebunit.

Cântă, prietene! Spune-mi iar cum era
Dimineaţa noastră vijelioasă!
Lasă s-o râvnească alţii
Pe frumoasa şi tânăra ticăloasă!

Ah, stai! Eu pe ea nu o înjur.
Ah, stai! Eu de ea nu mă milogesc.
Hai, dă-mi să cânt eu,
Această strună de bas s-o ciupesc!

Se sparge cupola rozalie a zilelor mele.
O traistă de aur în inimă a mijit.
Multe femei am sărutat,
Multe femei prin unghere le-am înghesuit.

Da! E amar adevărul pe pământ;
De copil ochii mei au putut să vadă
Cum, pe rând, dulăii ling
Zeama prelinsă sub noadă.

Aşadar, de ce să fiu gelos,
De ce să sufăr eu oare?
Viaţa noastră - cearşaful pe pat,
Viaţa noastră - tinde spre vâltoare.

Cântă dar, cântă! În avântul fatal,
Mâinile astea fatale nenorociri arată.
Ştii ce? Ducă-se-n aia a mă-sii!
Eu, prietene, nu voi muri niciodată.

                                  1922
                   
                                            Переводчик: Адриан Букуреску
                                            Traducere din limba rusă: Adrian Bucurescu

  

Dragostea la Români

       

          Tradiții populare

  
     La prima vedere, cine ştie din ce pricină, proverbele şi zicătorile noastre nu se prea amestecă în dragoste. Pentru cei atinşi de acest sentiment există expresii destul de rare, cea mai cunoscută fiind aceea de îndrăgostit(ă) lulea, care stârneşte deseori amuzamentul dar şi nedumerirea. Cum adică "lulea"? Totuşi, explicaţia nu e aşa de dificilă, fiindcă îndrăgostiţii "se aprind", iar ce se aprinde scoate şi fum, cum se întâmplă şi cu luleaua. În acelaşi sens, îndrăgostiţilor nu li se aprind şi călcâiele?!
      Pentru că, în firea lucrurilor, cei îndrăgostiţi tind şi să se căsătorească, vechile noastre proverbe şi zicători insistă pe relaţiile stabilite între bărbaţi şi femei după nuntă. Sfaturile par a fi mai mult venite din partea bărbaţilor, dacă te iei după felul cum priveau foarte mulţi femeia, "muierea",  şi cum unii o mai privesc şi astăzi! Astfel, cică nici otrava nu-i mai rea ca muierea. Muierea e dracul, numai coarnele îi lipsesc. De muierea rea şi dracul fuge. Muiere tăcută greu găseşti. Cine are nevastă alături este muncit de griji. Bărbatul să aducă cu sacul, muierea să scoată cu acul, tot se isprăveşte. Decât a bărbatului, mai bine a argatului! Nu ştie bărbatul ce ştie tot satul. Muierea îmbătrâneşte, dar pofta nu-i conteneşte. Vai de casa unde bărbatul este muiere! Să cânte cocoşul, iară nu găina! 
     Dacă le asculţi pe femei, nici bărbaţii nu sunt mai breji. Astfel, bărbat bun şi usturoi dulce nu se poate. 
     Cum, în concepţia Românilor, chiar şi a altor neamuri, căsătorie perfectă nu există, proverbele şi zicătorile sunt şi ele pe măsură. Aşadar, bărbatul surd şi nevasta oarbă, cea mai tihnită căsătorie. Cum e lelea, şi bărbatul. Când muierea e mută şi bărbatul surd, e viaţa cea mai bună între amândoi. Şi-a găsit hârbul copacul, tigva dopul şi lelea bărbatul. Totuşi, nu pot trăi unul fără altul: aşadar, muierea fără bărbat e ca furca fără fus. Bărbatul fără muiere, ca şi când e luat de Iele...
     Părerile negative asupra femeilor au ecouri nu doar în folclor, ci şi în literatura română cultă. Astfel, cea mai bună soţie pe care o găseşte Stan Păţitul, din povestea lui Ion Creangă, tot are o coastă de drac, care trebuie neapărat să-i fie scoasă! Ce să mai spunem de povestirea "Kir Ianulea" de Ion Luca Caragiale, unde până şi dracul fuge de cea pe care o luase de soţie pe pământ şi, de frica ei, se ascunde în fundul iadului!
     Evident, toate aceste opinii despre femei sunt opera creştinismului, care le discriminează, nepermiţându-le  şi lor să devină preotese, ele neavând voie să intre nici măcar în altarele bisericilor!

     La urma urmelor, dracul nu-i chiar aşa de negru. În basmele noastre, Făt Frumos şi Ileana Cosânzeana, se iubesc nespus, fac o nuntă... ca-n poveşti, şi trăiesc fericiţi până la adânci bătrâneţi. Doinele, şi ele, privesc dragostea ca pe unul dintre cele mai gingaşe şi profunde sentimente. Iată una din ele:
     La umbrar de liliac,
     Dragostile ce mai fac?
     Se sărută până zac;

     Iar în vale, la izvor,
     Se-ntâlneşte dor cu dor,
     Se sărută până mor.

                                                                        Adrian Bucurescu  

Moment zgubilitic

               Senatus populusque romanus

                                                   Amicorum Romae

Capra crapă piatra-n patru
Şi apoi sare din cadru;
Sare, sare şi piper
Toate pân' la ziuă pier...

Plin de bani sunt eu, măi nene,
Precum e broasca de pene.
Ce folos că sunt frumos,
Dacă sunt căpăţânos!

M-am dus şi eu să mă-nsor
Cu-o fată de senator,
Că bună fată mi-a dat,
Pân-acasă-a şi fătat!

Mă ruga tata fierbinte:
- Fii cuminte ca-nainte,
Nu fi prost precum ai fost!
Da, dar vream şi eu un post.

Mi l-a găsit senatorul:
Să-i frecţionez piciorul;
Piciorul e de salcâm
Şi se trage de la Râm.


                                     Lucianus Pusillula Superba

Specialiștii lui Piscis

      
                                           Amicorum Romae

La Sarmizegetusa stă mândrul Decebal,

Ce-a-nfrânt popoare multe de jos şi de pe cal,

Şi faima lui regală în Europa creşte,

Oricât i-ar ponegri-o istoricii lui Peşte. 

Spre Sarmizegetusa, cetate de renume,

Un sol roman îşi mână un armăsar în spume;

E cam lihnit de foame, dar asta nu contează,

S-a rătăcit şi-n munte devreme se-nserează.

Dar iată o potecă! Brădetul se răreşte,

Se-aude o talangă, iar solul întâlneşte

Un baci care veghează să-i pască turma-n pace.

Romanul îl salută:- Ave, nobile dace!

Civis romanus sum, şi, ce mai calea-valea,

Indicatoare non sunt şi rătăcit-am calea.

Spune-mi şi mie unde e Sarmizegetusa, 

Căci merg cu o solie şi Soarele apus-a.

Dar baciul nu răspunde. Pe ochi căciula-şi trage,

Şi-i pare că-n latina vulgară solul rage.

Ci, sprijinit în bâtă, măsoară plaiul sfânt...

- Hei, bade, zi, responde! Non ştii niciun cuvânt?

- N-ai hi tu al lui Piscis, de care râde Roma,

De care râd şi sclavii până-i apucă voma?

Cum să nu ştiu cuvinte? Brâu, pupăză şi barză,

Bârr, baligă, gălbează, mânz, viezure şi varză...

Mai sunt ca la o sută, dar să le spun n-am timpi,

Le ştie-Academia. Noa, dar mai meri în ghimpi!

Vade in tua mater, până ce nu mă-ncrunt,

Que in patria nostra multae sudalmae sunt!

                                                 Adrian Bucurescu 

    
      Adrian Bucurescu

          Despre mine

          M-am născut la 29 Iulie 1950, în comuna Sărăţeni, judeţul Ialomiţa, fiu al lui Dobre şi al Floricăi Bucurescu; nepot al ultimului Mare Maestru al Ordinului Solomonarilor, Col. Dr. Gheorghe Bucurescu. În linie maternă, descind și din legendarul haiduc al Bărăganului, Radu Sânger;
               Mi-am petrecut o parte a copilăriei în satul natal al mamei mele, Copuzu, în dreapta râului Ialomiţa, la poalele cetăţii getice Helis, astăzi Piscu Crăsanilor;
               Şcoala Generală, în localitatea natală. Absolvent al Liceului Teoretic Urziceni, secţia Reală;
               Absolvent al Şcolii Tehnice Postliceale de Stenodactilografie şi Secretariat, din Bucureşti;  
               Licenţiat al Facultăţii de Filologie, secţia Română-Franceză, Universitatea Bucureşti; 
               Stagiul militar, 1970-1972, în pădurea Mija, jud. Dâmboviţa, şi în municipiul Timişoara; lăsat la vatră cu gradul de sergent; 
               Debutul literar absolut, în revista "Stăruinţa", a Liceului din Urziceni, 1968, cu poezia "Ulcioarele"; 
               Debutul literar în presa naţională, în revista "Amfiteatru", 25 Decembrie 1969, cu poezia "La Stella Polaris", graţie poetei Ana Blandiana; 
               Între anii 1975 şi 1980, am condus cenaclul literar "Lumina", al Întreprinderii "Electrofar", din Bucureşti; 
               Premiul I pentru Poezie, la concursul Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti, 1976;
               Între anii 1977 şi 1980, am făcut parte din Consiliul de Conducere al revistei "România literară";
               Între anii 1980 şi 1986, am fost membru al cenaclului literar "Dor fără saţiu", din Urziceni; 
               Profesor de limba şi literatura română, 1980-1991, la şcolile din Sărăţeni, jud. Ialomiţa, şi din Ştefăneştii de Jos, jud. Ilfov; 
               Redactor la cotidianul "România liberă", departamentul Cultură, 1991-2010, la săptămânalul "Timpul", tot la Cultură, 2010-2011, şi la publicaţia "The Epoch Times", la departamentul Cultură/Turism, 2012-2013. De la 1 Decembrie 2013, redactor şef al revistei "Rădăcini";
               Membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România;
               Am colaborat la multe publicaţii, la emisiuni TV şi la Radio, cu poezii şi eseuri, ultimele - în domeniul dacologiei.

               Volume publicate:

"Dacia Secretă", Ed. Arhetip, 1997; 
"Enigma Atlanţilor", Ed. Axa, 1998;
"Poesii sgubilitice", Ed. Macarie, 1998; 
"Dacia Magică", Ed. Arhetip, 1999;
"Divina Verba", Ed. Euro Vida M, 2000;
"Nichita Stănescu în Evul Astral", Ed. Macarie, 2000;
"Atlanţii din Carpaţi", Ed. Obiectiv, 2002;
"Poezii zgubilitice", Ed. Macarie, 2003;
"Dacia Divină", Ed. Arhetip, 2004;
"Tainele tăbliţelor de la Sinaia", Ed. Arhetip, 2005; 
Serghei Esenin - "Rusia albastră şi fără de leac", versuri traduse din limba rusă, Ed. Macarie, 2005;
Serghei Esenin - "Rusia albastră şi fără de leac", Ed. Macarie, 2006, ediţia a II-a;
"Ordinul Solomonarilor", Ed. Arhetip, 2008; 
"Dacia Secretă", Colecţia Rădăcini, ediţie astrală, 2012;
"Calendarul sărbătorilor dacice - 2014", Colecţia Rădăcini, 2013;
Serghei Esenin - "Dor de Rusia", poezii şi poeme tălmăcite din limba rusă, Ed. Singur, 2014.
"Zgubilitice", online, Editura Zekin, 2015.

       Călătorii de documentare în străinătate:

          Bulgaria, China, Tunisia, Egipt, Italia, Germania, Ucraina, Republica Moldova, S.U.A., Turcia, Franța, Israel.