Statuia lui Avram Iancu

                                                                               Târgu Mureș

Peisaj de toamnă

                                                      Tablou de Vincent Van Gogh

Aurul Daciei

                                       Tezaurul de la Someșeni, județul Cluj

Cea-Născută-din-Flori-de-Măr

     O mare sărbătoare a Tracilor era MARIANDINES, cu două tâlcuri: 1. MARIA N'DINES ”Nașterea Mariei”; cf. rom. Maria; latin. natio, nationis ”naștere”; Sfântul Anton - patronul copiilor la catolici; 2. MAR I ANDINES ”Din Flori de Măr”; cf. rom. măr; antonică ”plantă erbacee care crește în pădurile de munte”; latin. anthinus ”de flori”.
     În Sfânta Scriptură a Geto-Dacilor, se spunea că doi soți bătrâni, A CAMAS și A NA, nu aveau copii, deși își doriseră foarte mult. Într-o zi, moșul, plecat după vreascuri prin zăvoiul din apropierea casei lor, a găsit o pruncă învăscută în straie domnești, pe care a dus-o acasă la ei. Bucuria bătrânilor a fost de nedescris. Au adoptat-O și au crescut-O. Aceasta era Zeița Supremă, care pogorâse pe pământ în chip de copilă. I S-a spus MARIA ”Cea de Sus; Cea Măreață; Cea Sfântă”; cf. rom. mare; a se mări;mir; a se mirui. Numele tatălui Său adoptiv, A CAMAS, se traduce prin ”Care ocrotește; Care acoperă”; cf. rom. cămașă; latin. camisia ”cămașă”. Numele mamei adoptive, A NA, se tălmăcește prin ”Cea care primește; Cea Primitoare; Cea Duioasă”; cf. rom. na!; nai. Cei doi sunt pomeniți până astăzi sub numele de Ioachim și Ana.
     La 8 Septembrie, atât Biserica Ortodoxă cât și cea Catolică sărbătoresc Nașterea Sfintei Fecioare Maria. În calendarul popular românesc, acest praznic se numește Sântă Măria Mică, Vergura Mică sau Precista Mică. Așa cum se întâmplă la marile sărbători, și de Sântă Măria Mică sunt legate străvechi tradiții, pe care unii le respectă și astăzi cu evlavie. Această zi e cinstită mai întâi și mai întâi prin nelucrare. Ultimele ierburi și fructe de leac se culeg în ajunul ei, căci dacă se culeg după Sântă Măria Mică nu mai au nicio putere.
     A doua zi după sărbătoare unii încep culesul viilor. Tot atunci se bat nucii, ca să facă rod și în anul următor. Se jupoaie coaja de pe ulmi, ce va fi întrebuințată primăvara le legatul viței-de-vie.
     La Vergura Mică se aprind candele în toate casele și ard toată ziua. În această zi, femeile care nu au copii, dar îi doresc, se duc la biserică și se roagă lui Dumnezeu să aibă. În biserică se roagă Maicii Preciste și femeile însărcinate ca să le dea naștere ușoară. În ziua praznicului, mamele nu lasă pe foc oale cu mâncare, crezând că, respectând acest obicei, își feresc copiii de nenorociri, de arsuri și de răceli. De altminteri, în ajunul și în ziua sărbătoririi nu se aprinde focul în vatră, căci e primejdie de nenoroc și de boală. Dacă totuși cineva e bolnav, ca să se însănătoșească, în unele sate din Miazăziua țării se face Cozonacul Maicii Domnului, din care o bucată o mănâncă suferindul și bea un pahar de vin, iar altă bucată o aruncă pe pământ și varsă un pahar de vin, descântând astfel:

     Am copt un cozonac frumos,
     Pufos
     Și gustos.
     Ia tu, boală, jumate,
     Și lasă-mă cu sănătate!
     Ia și-un pahar de vin,
     Și lasă-mă senin,
     Curat,
     Luminat
     Cum Dumnezeu m-a lăsat!

     La Sânta Mărie Mică se fac târguri și iarmaroace. Se împart struguri, prune și pâine făcută în casă, de sufletul morților. Se spune că de la Sântă Maria Mare și până la Cea Mică nu cade brumă. În Maramureș se crede că, dacă plouă pe 8 Septembrie, toamna va fi urâtă și ploioasă, iar dacă în această zi înfloresc merii și perii, toamna va fi blândă, iar recoltele se vor culege fără greutate. Un cântec din Ardeal spune:

     La Sântă Măria Mare
     Cobor oile devale,
     La Sântă Măria Mică
     Nu mai rămâne nemică.

     Cu privire la Nașterea Sfintei Maria, legendele populare românești diferă de tradițiile bisericești. Astfel, prin unele locuri, se spune că doi soți ajunseseră la bătrânețe fără să aibă copii, deși se rugau zilnic să le dea Dumnezeu și lor. Într-o zi, moșul, plecând după vreascuri, a găsit la marginea pădurii o pruncă înfășurată în straie împărătești și gângurind. A luat-O cu grijă și a dus-O acasă. Mare bucurie a fost pe cei doi bătrâni și, drept mulțumire Domnului Ceresc, au făgăduit că, după ce O vor crește, O vor închina Bisericii, ceea ce s-a și întâmplat, Maria călugădindu-Se în Mânăstirea de Cleștar.
     După altă legendă, bătrâna Ana ar fi rămas însărcinată mirosind ori sărutând o frunză de păr sau o floare, apoi a născut-O pe Maria. După altele, Sfânta Maria S-ar fi născut din durere de inimă, din mamă de 7 ani și un tată de 77 de ani!
     În fine, o legendă din Muntenia spune că Sfânta Fecioară S-a născut din flori de măr, înflorit a doua oară, la început de toamnă, și de aceea S-a numit Măria sau Cea-Născută-din-Flori-de-Măr.

 

     * Iată și un refren al colindelor trace, moștenit de Români: MARI ANDINES MARI ANDINES ”Flori Dalbe, Flori de Măr”; cf. rom. a (se) mira; mir; a (se) mirui; miere; alban. i mire ”bun”; miro ”mir”; mirre ”smirnă”; rom. antonică; latin. anthinus ”de flori”; rom. măr.

                                                                                                                    Adrian Bucurescu

Inscripții în limba atlantă

     Dl profesor Constantin Miu, pasionat ca și mine de istorie, mi-a trimis câteva imagini cu o cutie descoperită sub un mesteacăn impunător, la o adâncime de 45-50 cm., la marginea unui sat din apropierea orașului Dortmund, din Germania, provocându-mă să traduc inscripția de pe ea. Mărturisesc că mai întâi am ezitat, dată fiind complexitatea semnelor. În scurtă vreme, textul nu mi-a mai dat pace.
     Dl profesor nu știe mai multe amănunte despre cutie. Totuși, mi-am amintit că asemenea semne am mai întâlnit în cercetările privind Imperiul Atlant, așa că am atribuit obiectul Atlanților, care scriau și cu litere și cu ideograme. În plus, tocmai lucrez la un dicționar al limbii atlante, a cărei directă moștenitoare este româna.
     Imperiul cu cea mai lungă durată și cu cel mai întins teritoriu din lume, practic toată planeta, era compus, după informațiile lui Platon, din zece regate. Primul își avea centrul religios, militar, cultural și politic pe actualul teritoriu al României, după cum am demonstrat într-o serie de documentare, publicate și pe Facebook. Al doilea se afla la N-V de țara noastră, rămânân de la el neamurile germanice de astăzi. O denumire de-a lui era SKANDIA ”Al Doilea”; cf. latin. secundanus ”al doilea în rang”; secundatus ”al doilea rang”; secundus ”al doilea”.O altă denumire a acestui regat era SVERIGE, etnonimul cu care Suedezii își numesc țara lor,  și care vine din SVE RIGE ”Al Doilea Regat”; cf. germ. zvei ”doi”; rom. rigă; rege.
     În fine, chiar actualul etnonim al Germanilor, Deutsche, provine din același numeral cardinal; cf. alban. i dyte ”al doilea; secund”.

 
                                          Cultura Gârla Mare. Statuete antropomorfe feminine

      Fiind vecin cu Primul Regat, cel de-al doilea va fi având foarte multe în comun cu cel dintâi, inclusiv limba, lucru ce permite accesul la inscripția de pe cutia în discuție, ale cărei semne seamănă izbitor cu cele din cultura Gârla Mare, care datează din Epoca Bronzului.

                                                          Cultura Gârla Mare. Altar

     Prezint deocamdată lectura inscripției de pe cartușul din stânga, de sus în jos, numerotând rândurile:

     1. O

     2. LIC

     3. TI

     4. O

     5. LID O

     6. O

     7. LIC

     8. I BRAIADOS


     Literele, separate sau în ligaturi, seamănă cu cele ale așa-zisului ”alfabet chirilic”, cu care Românii au scris până la jumătatea veacului al XIX-lea. Ideograma de pe al optulea rând înfățișează un brad, așa că am citit-o I, după crenguța aplecată spre stânga, din vârful copacului, și BRAIADOS, cum i se spunea bradului în graiul geto-dacic. Cuvântul este atestat ca nume masculin getic în cetatea Olbia. Este atestată și varianta PREIDIS, ca nume de localitate din Dacia. Și în albaneză, limbă tracică, bradului i se spune bredh.
     Acum să vedem sensurile din BRAIADOS: ”Înțepător; Ace”; cf. rom. brad; a proidi ”a străpunge; a străbate”; Preda (n.); alban. bredh ”brad”; brejtes ”rozător”; ”Împungător”; cf. lituan. breidis, leton briedi, vechi prusian braydis ”cerb”; franc. broder ”a broda”; ”Ac; Vârf; Extrem”; cf. rom. brădiș ”peniță; plante erbacee acvatice foarte ramificate, formând desișuri”; brădie ”unitate de măsură pentru cereale”; vrej; ”Superioritate; Strălucire; Curățenie; Sfințenie”; cf. rom. breaz; preot; preoteasă; bradoș ”colac pentru ziua de Sfântul Toader sau pentru ziua de Măcinici”; apriat ”adevărat”; brudă ”specie de pește asemănător cu păstrăvul; ”Ardență; Patimă; Râvnire; Poftă; Nărav; Meteahnă; Șiretenie; Viclenie; Urzeală”; cf. rom. a prăji; pradă; a prăda; vrajă; latin. fraudo ”a înșela; a păgubi (pe cineva) prin înșelătorie; a frustra”; fraus, fraudis ”înșelare; înșelătorie; rea-credință; perfidie; greșeală; eroare; pagubă; daună; prejudiciu; crimă; delict”.

     Așadar, textul poate fi citit astfel: O LIC TIO LIDO O LIC I BRAIADOS.

     Tălmăcirea: Să păzească (să păstreze) Zeii sipetul! Să ferească (să salveze) de hoți!

     Lexic:

     O - formează viitorul popular - o să...;
     LIC - ”a salva; a feri; a păstra”; cf. rom. leac; a lecui; latin. lacus ”vas mare; ciubăr; bazin de apă; fântână; groapă pentru păstrarea grânelor”; lego ”a încredința (o sarcină); a lăsa prin testament”;
     TIO - ”Zeu; Zei”; cf. latin.  Deus, grec. Theos ”Zeu; Domn; Stăpân; Dumnezeu”;
     LIDO - ”cutie; casetă; sipet”; cf. rom. ladă;
     O LIC - ”să ferească; să păstreze”;
     I BRAIADOS - ”de hoți; de tâlhari”; cf. rom. pradă; a prăda; latin. fraudo; fraus, fraudis.

     Cât despre textul din afara cartușului, poate altădată...

                                                                                                                Adrian Bucurescu     

Car de cult. Cultura Gârla Mare

     Conducătorul carului are pe piept Zvastica.

     Denumirea Zvasticii provine din trac. SEG(H)ESTICA, atestat ca nume de localitate.

          Tălmăciri:

     1. SE GHESTICA - ”Care bate; Care învinge; Cu Forță; Cu Superioritate; Cu Măreție; Cu Mărinimie; Care ocrotește; Care apără; Care îndrumă”; cf. rom. se; să; câștig; a câștiga; găzdac ”avut; bogat; înstărit; situat; chiabur”; a se găzdăci ”a se îmbogăți; a se pricopsi”; latin. castigo ”a mustra; a dojeni; a pedepsi; a înfrâna; a ține în frâu; a îndrepta”.

     2. SEGHE STICA - ”Care strălucește pe Flamură; Care se înțeapă (gravează) pe Drapel; Care se scrie pe Steag; Care îmboldește Ostașii; Care însuflețește (încălzește) Războinicii”; cf. SICA - sabia dacică; rom. șagă ”glumă”; cegă; latin. seco ”a tăia; a grava; a sculpta”; sica ”pumnal cu lama încovoiată”; alban. shege ”rodie”; zheg ”arșiță”; rom. steag ”drapel; (arh.) unitate militară mai mică; trupă de oameni înarmați”; stihie.

     3. SEGHESTICA - ”Izbândă; Superioritate; Vrednicie; Forță; Întremare; Sănătate”; cf. rom. bătaie la săvastoc ”bătaie strașnică, zdravănă”; sfeștoc ”mănunchi de busuioc folosit pentru stropirea cu agheasmă”; sanskrit. suastika, germ. Swastika ”svastică”.  Pentru evoluția, în română, C, G, H > F, V cf. fruct > frupt, a se înfrupta; doctor > doftor (pop.); pohtă > poftă etc.

     Astfel se explică și celebra formulă, însușită de împăratul Constantin cel Mare, IN HOC SIGNO VINCES ”Sub acest semn vei învinge”, care a fost înscrisă și pe steagurile oastei sale. Împăratul zărise pe cer ZVASTICA, zisă și CRUCEA FULGERULUI sau CRUCEA SOARELUI.

     Zvastica, scrisă și Svastica, este cel mai sfânt simbol non-silabic în Hinduism. Prin extensie, și Jainismul și Budismul întrebuințează acest simbol. Din păcate, în Occident svastica este cunoscută mai ales ca emblemă generală a mișcării fasciste și naziste. Pe teritoriul României au fost descoperite mai multe obiecte împodobite cu svastică, datate încă din Neolitic.

                                                                                                            Adrian Bucurescu

Toamna de Aur

                                   Tablou de Isaac Levitan