Desen de C. Jiqidi
duminică, 14 iunie 2020
sâmbătă, 13 iunie 2020
Ivire
O getă, o adevărată getă,
odraslă a noastră,
a meleagurilor noastre,
a înfloritului acesta pământ,
la ivirea Stelei
în Stea mi-a citit
despre sufletul inspirat,
despre sufletul osândit,
despre sufletul ceresc
al Divinului Brit.
Oh, tu ești o getă,
o adevărată getă,
nu ești Zoroastru
citind rece
în recele Astru.
Dacă înfiorată-i simțirea
de cumplitul fior,
spune-mi cine,
cine-i cumplitul:
Mai am un singur dor.
Emil Botta, ”Un dor fără sațiu”, Editura Eminescu, 1978
vineri, 12 iunie 2020
Nu are nume
Dacă îngânați o rugă
citită în cărți,
fie chiar glumind,
sau de cântați un vechi oratoriu,
descifrând preclasicii,
înlocuiți
omenire a globului terestru,
înlocuiți finalul Amen
cu Eminescu.
Și să vedeți ce grandios va suna,
cum imnul profan se va înălța,
cum, de trăznetul Eminescu lovit,
răul se va dărâma.
Emil Botta, ”Un dor fără sațiu”, Editura Eminescu, 1978
joi, 11 iunie 2020
Ecourile
Mai alb ca peretele
stă lipit de perete
doctorul înrămat,
stră-străbunicul doamnei Lulu.
Și cum din Lulu
nu e în casă
la ora asta
decât parfumul,
îmi iau inima-n dinți
și-l întreb pe doctorul înrămat,
doctorul fantasmelor
din Bucureștii de odinioară:
Domn doctor, luminăția-ta,
fă-ți pomană cu mine, fii milostiv,
spune-mi ce s-a petrecut cu acela
al cărui nume este pe buzele tuturora,
acela care a zguduit lumea în veci,
înălțând-o,
ce avut-a el, Eminescu?
- ”O patimă grozavă,
o patimă neînduplecată,
mai tare ca oțelul și cremenea.
Mania grandorii,
comparată cu patima lui
este nimica, o nimica toată:
Eminescu se credea Eminescu.”
Asta mi-a spus
doctorul înrămat,
str-străbunicul doamnei Lulu.
Și ecoul repetă
și niciodată nu voi uita:
Eminescu se credea Eminescu.
Emil Botta, ”Un dor fără sațiu”, Editura Eminescu, 1978
Abonați-vă la:
Postări (Atom)