miercuri, 6 decembrie 2017
Îndurerata noastră Maică, România
Motto:
Prea v-ați arătat arama, sfâșiind această țară,
Prea făcurăți neamul nostru de rușine și ocară...
Mihai Eminescu - Scrisoarea III
Acum câțiva ani, aflându-mă la Alba Iulia, am intrat și în Catedrala Catolică, spre a mă închina la mormântul lui Iancu de Hunedoara, unul dintre eroii mei preferați. Obișnuit demult cu nesimțirea multora dintre compatrioții mei contemporani față de străbunii eroi, nu m-a mirat prea mult că pe mormânt tronau steaguri ungurești, ci nu cele românești, cum ar fi meritat acest român extraordinar, apărător al Europei împotriva invaziei musulmane.
Mormântul lui Iancu de Hunedoara, mai degrabă al lui ”Hunyadi Janos”
Tot la Alba Iulia, am fost mai mult decât revoltat față de oribilul spectacol cu așa-zisa ”schimbare a gărzii austriece”, la care asistă mereu o mulțime de gură-cască, fără să-i pese ori fără să știe că Habsburgii au ras cu tunurile mânăstirile românești din Ardeal, că i-au tras pe roată pe Horia și Cloșca, că l-au înșelat amarnic pe Avram Iancu etc.
O gardă care ar trebui schimbată definitiv
Prostia unora nu se oprește aici. La Sibiu și în alte localități din preajmă este elogiat în cel mai înalt grad cu putință călăul Samuel von Brukenthal, guvernator al Transilvaniei în timpul Revoluției declanșate de Horia, Cloșca și Crișan, cel care a dat ordinul de execuție a acestor eroi. Ia ghiciți: cu ai cui bani a ridicat monstrul castele și a strâns colecția de artă? ”Sami” îl mângâia o muzeografă în extaz, pe când am vizitat muzeul din Sibiu! Sper că ”Sami” al tău geme în fundul iadului, neghioabo!
În Capitală, unde ar trebui să fie adunate cele mai sacre simboluri ale istoriei noastre, din toate provinciile românești, nu există statui ale lui Dromihete, Burebista, Decebal, Iancu de Hunedoara, Horia, Cloșca și Crișan, Avram Iancu, Alexandru cel Bun, Ștefan cel Mare, Mircea cel Bătrân, Vlad Țepeș etc.
Desigur, nu doar cei remarcați pe câmpurile de luptă ar trebui cinstiți în piatră sau în bronz, ci și cântăreți de marcă, dragi și acum românilor, cum au fost Maria Tănase, Zavaidoc, Maria Lătărețu, pictori ca Nicolae Grigorescu, Ion Andreescu, Nicolae Tonitza, poeți ca George Coșbuc, Octavian Goga, Lucian Blaga, prozatori ca Ion Creangă sau Liviu Rebreanu, savanți ca Emil Racoviță, Grigore Antipa, Henri Coandă, un cutezător ca Aurel Vlaicu și mulți alții.
Unii ar spune că nu sunt bani pentru toți. Dar pentru prințul Rainier al III-lea din Monaco, care are de-a face cu spiritul național cum are ștampila primăriei cu coada vacii, s-au găsit 8 milioane de lei pentru ridicarea unei statui a lui în Parcul Circului din București! Dacă-i circ, apoi circ să fie, nu-i așa? La dezvelirea statuii, madam Gabriela Firea, primăreasa Capitalei, pe lângă tricolorul românesc obligatoriu a mai venit îmbrăcată și în ie, astfel ca drăcăria să fie completă.
Revenind la bani, dacă toți hoții care au furat de 27 de ani încoace, mulți în funcții politice, ar da socoteală, suma ar ajunge nu numai să se împodobească și satele cu statui, dar și cu școli, cu dispensare, cu case de cultură, cu ateliere meșteșugărești, cu drumuri pietruite și cu tot ce-i mai trebuie unei țări mândre și de trecutul ei și de prezent. ”Cum nu vii tu, Țepeș doamne?”, mai exclama poetul național în ”Scrisoarea III”.
Așadar, boala e mai veche la noi, și este limpede că și sărbătorirea Centenarului Reîntregirii se anunță a fi doar un noian de tristețe...
Adrian Bucurescu
marți, 5 decembrie 2017
Pietrele scumpe ale Malinconiei
Unii le cântă, alții le poartă,
Dar în lumea în care trăim,
Avem aceeași simplisimă soartă:
Întâi ne naștem și apoi murim.
Nu nestematele sunt vinovate
De mâzga în care ne bălăcim.
Cine-n acest război va bate:
Viața sau moartea? Nu știm.
Știm doar că după răsărit
Vine amurgul spectaculos.
În ceruri totul e legiuit
Definitiv și nemilos de frumos.
De multe ori zâmbesc spre Soare,
Dar în cele din urmă mă tem
Că-n lumea asta biruitoare
A fi poet e un straniu blestem.
Adrian Bucurescu
luni, 4 decembrie 2017
Mărturii despre Traci
În domeniul creșterii vitelor, Tracii erau în primul rând desăvârșiți crescători de cai și călăreți, după cum îi și denumesc poemele homerice - ippopolo. Se pare că totemul Tracilor era calul, din care pricină exista la Traci un cult al eroului - ocrotitorul cailor, cunoscut în mitologia Tracilor sub numele de ”Heros Utaspios” - și efigia favorită pe monedele Tracilor era un călăreț pe cal sau chiar un cal singur.
Derjavin, N. S., Istoria Bulgariei, Moscova, Leningrad, Edit. Acad. de Științe a U.R.S.S., 1945, p. 53.
Țara era plină de vite de tot felul: boi, oi, cai. Hergheliile prinților scyți și geți erau renumite. ”Deșertul Geților” (Bugeacul actual) hrănea o rasă de cai robustă și viguroasă, care furniza exemplare excelente pentru cavaleria ușoară. Filip a ales douăzeci de mii de iepe pe care le-a transportat în Macedonia pentru a răspândi speța.
Ubicini, Abdolonyme, Les origines de l'histoire Roumaine, Paris, Ernest Leroux, 1886, p. 51 - 52.
duminică, 3 decembrie 2017
Argintul
Neliniștit în verticala luncii,
Podoabă vie-n frunza plopului,
Cu tine mamele-și descântă pruncii
De bahne și de Muma Codrului.
În giuvaiere ți-ai aflat norocul
Și-n roua de pe vița razachie
Și tot așa filigranezi și focul
Din brumele de toamnă ghiurghiulie.
Tu, lacrimă a nopților polare,
Când urlă a pustiu zăpada toată,
Ursit ai fost cu-această consolare:
Să nu te stingi în putregai vreodată,
Ci-n salbe de țărănci și de prințese
Să le sporești la trupuri frumusețea;
De-aceea, strecurat, tu nu mai țese
În suflete poeților tristețea!
Adrian Bucurescu
sâmbătă, 2 decembrie 2017
Mărturii despre Tracii Nordici
(...) Dacii au fost întotdeauna ceea ce sunt și azi Românii, un popor de agricultori prin excelență, ceea ce exclude ideea unei existențe nomade. Arrian ne relatează că pe vremea expediției lui Alexandru, ogoarele care mărgineau malul stâng al Istrului erau acoperite de recolte de cereale atât de înalte și dese încât îi ascundeau pe soldații macedoneni privirii băștinașilor. Producția de grâu care era păstrată în niște gropi acoperite cu pământ sau cu pietre mari, așa cum se mai văd și astăzi în România și în Ungaria, cultura viței de vie - întrucât viile smulse din ordinul lui Deceneu n-au întârziat bineînțeles să fie replantate - au luat după aceea o asemenea extindere că s-a socotit necesar să fie desemnat un înalt demnitar al statului pentru supravegherea muncilor agricole.
Ubicini, Abdolonyme, Les origines de l'histoire Roumaine, Paris, Ernest Leroux, 1886, p. 51.
În calitate de crescători de vite, în Antichitate, Tracii erau renumiți prin turmele de oi, cirezile de vaci, capre și porci, ceea ce și-a găsit expresia pe unul din basoreliefurile Columnei lui Traian la Roma, unde sunt înfățișați taurii, berbecii și caprele dace, cu clopoței la gât. Produsele provenite din creșterea vitelor - carnea, laptele dulce și acru, brânza și untul, paralel cu hrana vegetală - erau obișnuita hrană a Tracilor.
Derjavin, N. S., Istoria Bulgariei, Moscova, Leningrad, Edit. Acad. de Științe a U.R.S.S.,
1845, p. 53.
vineri, 1 decembrie 2017
Abonați-vă la:
Postări (Atom)