miercuri, 29 noiembrie 2017

Dalbul de Pribeag




Eu, Io Mihai Voievod, din mila norodului,
a Soarelui, a Lunii și a stelelor,
domn peste una singură țară.
rotundă și mănoasă cum dalba pâine,
coaptă den spice înalte de voinicame
pre vatra pojerită cum jertfelnicul;

în plină minte netulburoasă
și trupul mieu proaspăt aflându-se,
cum brazii den munții întunerecați,
lăut în valure de Maica Dunăre
și viforât cum genunile Mării;

de multă jaloste de țară semțind
cum în curându ochii miei buni
s-or ofili cum frunzele toamnei
și pașii mei s-or pletici
și eu voiu fi cum bradul trăsnit
de fulger mișel încutremurat,
fără maică și doamnă,
fără coconi, fără pristaniște,
fără dragii miei căpitani,
fără măcar cerbii miei albi;

las vouă, celor ce vreți venire
în iureș de lăncii și steaguri
picurând stropi de sânge curat,
întru odihna  și pomenirea noastră,
întru odihna și pomenirea voastră,
vouă deci, viteji ai Valahiei,
Ardealului și-a toată Țara Moldovei,
o singură lege, un singur grai,
un singur dor, o singură țară
și-o singură stea pentru toți.

De-acum,
eu mă aflu curat și gătit de drum,
dragilor, până în ziori voi plecare,
iarbă să mă fac și frunză să fiu,
și țărână și râu și vară și iarnă,
lacrimă și rază de Soare
și fulg de nea va să fiu, dragilor.


                          Adrian Bucurescu

          Acest poem a fost publicat în revista ”Îndrumătorul cultural”, nr. 5, 1978.

marți, 28 noiembrie 2017

NON A LA CENSURE!


                                   



Noaptea Sfântului Andrei





          Datini daco-române

     După cum am dovedit în volumul ”Dacia Secretă”, Gemenii Divini, Apollon și Artemis, au fost adoptați de o familie de Napai, neam getic din stânga râului sacru Naparis. Părinții adoptivi ai Divinilor au fost LUPO ”Lupoaica” și SABADIOS ”Șarpele”, de la care se trage și celebrul steag de luptă al Dacilor. ”Lupoaica” a născut patru băieți și două fete, ANDAR fiind al doilea născut; cf. got. andhar ”al doilea”; lituan. antras ”celălalt”. Din Andar provine și numele Sfântului Apostol Andrei, actualmente patron al României. Bogatul polisemantism al limbii dace făcea ca acest nume să fie înțeles și ca AN DAR ”Împlinirea Anului; La Urma Anului”; cf. rom. an; dar; dâră. De aici, calendarul popular românesc a moștenit denumirile lunii Decembrie, Andrea, Îndrea sau Undrea. Și tot de aici, imediat după sărbătoarea Sfântului Andrei, la 30 Brumar, începe ultima lună a unui an.
     Noaptea Sfântului Andrei, adică aceea care precede ziua de sărbătoare, este una dintre cele mai importante din an pentru vrăji și farmece. Astfel, în seara de 29 Brumar se măsoară bine nouă cești cu apă și se toarnă într-o strachină, ce se pune sub icoană. A doua zi dimineața, se măsoară cu aceeași ceașcă apa din strachină. Dacă apa va prisosi, măcar cu un strop, va fi cu noroc; iar de va scădea apa, va fi fără noroc.
     Tot în seara de Sfântul Andrei, se pun într-o glastră sau într-o sticluță cu apă crenguțe de măr, câte una pentru fiecare membru al familiei. Se țin așa până la Anul Nou; a cui creangă va fi înflorită, acela va avea noroc tot anul. În seara de Sfântul Andrei, se seamănă grâu sau orz în ghivecele de flori, iar la Anul Nou se trimite răsadul, ca felicitare, neamurilor și prietenilor.
     Nu se mătură, nu se dă gunoiul afară din casă și, în general, nu e bine să dai nimic,nici cu împrumut, că-i de rău și-ți mănâncă lupii vitele sau îți vor fura hoții bucatele de pe câmp.


     Sfântul Andrei se ține pentru drumeți, ca să nu-i mănânce lupii. Se descântă sarea și se îngroapă, înfășurată într-un înveliș, sub pragul ușii; se dezgroapă la Sfântul Gheorghe și se pune în tărâțe vitelor, ca să fie ferite de lupi, de farmece și de toate relele. Femeile nu trebuie să se spele și să se pieptene. Țâțânile ușilor și ferestrele se ung cu usturoi, ca să nu intre strigoii și să-i atace pe cei din casă. Usturoiul e al Sfântului Andrei; de aceea, se mănâncă mult usturoi și se ung cu el, în formă de cruce, ferestrele și ușile, uneori și porțile, ca mirosul să alunge strigoii.


     Simbolic, trăgându-se pe linie maternă din neamul ”Lupilor”, Sfântul Andrei este el însuși un lup; de aceea, în mitofolclorul românesc el e și patronul acestor sălbăticiuni. De altminteri, în graiul dacic i se mai spunea și TERG O LAPE ”Domnul (Conducătorul) Lupilor”. În noaptea de 29 spre 30 Brumar se adună lupii, iar Sfântul Andrei împarte prada, pentru iarna care începe, fiecărui lup. Tot atunci, înainte de cântatul cocoșilor, ies pe pământ tot felul de arătări. În jurul caselor vechi și părăsite sau la răscrucile drumurilor, dansează și se bat strigoii. Se face turta ciumei și se păzește usturoiul de strigoi.
     Înspre Sfântul Andrei nu se toarce, căci nu va mai fi spor la tors tot anul. În seara de Sfântul Andrei, fetele și flăcăii seamănă grâu într-o strachină cu pământ; al cui grâu va răsări mai bine și mai frumos acela va fi mai sănătos și mai norocos în anul ce urmează.
     Ca să-și viseze ursitul, fata mare pune sub pernă 41 de boabe de grâu și, dacă visează că i-a furat cineva grâul, se va mărita în curând. În unele ținuturi, fata se duce despuiată la fântână, ținând o lumânare de la Paște aprinsă, se apleacă peste ghizdul fântânii și, uitându-se la fața apei, vede chipul ursitului ei. În aceeași noapte, fetele pândesc pe la casele unde nu sunt căsătoriți de-a doua oară, ci doar cei ce s-au luat și trăiesc în dragoste, și fură câte un resteu de la căruță, cu care fac farmece de dragoste.
     Se spune: La Sfântul Andrei crește ziua cât bobul de mei. În această noapte vorbesc toate animalele; dar cine le ascultă ce spun moare. Îndată după miezul nopții de Sfântul Andrei se deschid cerurile și, acompaniați de cântecele cocoșilor, coboară îngerii înarmați, alungând strigoii și toate celelalte duhuri rele.

                                                                                                                   Adrian Bucurescu


     

luni, 27 noiembrie 2017

Spovedania lui Vlad Drăculea Vodă





Doamne al singurătății și al cețurilor,
Doamne al frigului și al întristării,
eu, cel pribeag, eu, Vlad al Valahiei,
rogu-Te, stâmpără-mi seceta sângelui!

Păduri ucise foșnesc până sub treptele mele.
Vine iarna, Doamne, și preoți nebuni
înfundă cușme pe capul morților
și mii de făclii ard smirnă roșie.

Totul fost-a zadarnic? Omătul roșu, în van?
Stângă să-mi fie dreptatea de foc?
Vai mie, netemătorul de diavol,
și schiptrului meu că nu mai pot!

Departe-s de mine liubovnicele.
Ochii mei prigonit-au tâlharii.
Îngerul Tău, Doamne, cel drept,
m-am socotit peste pohte lumești.

Pre agareni mult i-am batjucorit,
pre muierile lor le-am spăimântat,
și nume de slavă mi-am făcut, și acum
beu păhar amar și pelinat.

Paloș de foc rotit-am prin cel întunerec,
vitejii mei i-am cinstit cu prea plin,
dar gura mea e uscată, Doamne,
de prea mult pojar și cenușă.

Fă să se știe precum că eu
înger de răzbunare m-am vrut
al neamului meu de șoimani,
înger de sânge și multă tristețe.

Ci nu m-am temut de vrăjmașii mei,
nici chiar de păcatele mele.
Doamne al ceții și al poleiului,
iată, pre umeri îmi ninge cu stele!

Mărturisesc eu, voievodul mâniei,
că tare mi-s ostenit și însetat.
Doamne, mi-ajunge. Eu însumi
din voia mea m-am fost iertat.

Ci acum râvnesc odihna pământului
și vreau să adorm sub pelin.
Rămas bun spun neamului, schiptrului,
eu, Io Vlad de Valahia. Amin.


                                  Adrian Bucurescu

duminică, 26 noiembrie 2017

Uciderea lui Mihai Viteazul






Lance sfâșiind norocul tânăr -
Sânge țâșnind din marmură!


                                                                                         Adrian Bucurescu

Mister





S-a șters de pe troiță chipul sfântului.
Cine, șoptind, s-o mai ruga la stele?
La Lună latră trei cățele:
N-Aude,
     Na Vede,
          Na Tristețea Pământului.



          Șapte inimi
 

Șapte inimi am avut
și pe toate le-am pierdut,
și-aș mai pierde încă zece,
poate dorul îmi va trece,
dor de tine, dor de nor,
dor de mine, dor de dor.


                               Adrian Bucurescu

sâmbătă, 25 noiembrie 2017

Mărturii despre Traci





     Există mai multe specii de grâu, după locul în care sunt produse (...). Ca greutate grâul din Tracia ocupă locul al treilea (...). Grecia a apreciat și grâul din Pont, care n-a ajuns însă până în Italia (...). Grâul se deosebește și în privința paiului, căci este de calitate mai bună cu cât acesta este mai greu. Grâul din Tracia este îmbrăcat în mai multe cămăși din pricina frigurilor mari din acel ținut. Din această cauză, și fiindcă ogoarele sunt acoperite de zăpadă, a fost descoperit grâul de trei luni, numit astfel pentru faptul că, după aproape trei luni de la semănat, este cules odată cu grâul din restul lumii...

                Plinius cel Bătrân, Istoria naturală

     Hrana (Dacilor) consta din carne fiartă,miere, lapte, brânză (...). În plus vânatul le oferea câte o delicatesă pentru că în pădurile Ardealului mai trăia zimbrul masiv, alături de cerbul uriaș și ursul greoi. Ca băutură se pare că le-a servit vinul și un fel de bere.

               Bergner, Rudolf, Siebenburgen, Leipzig, Hermann Bruckner, 1884, p. 217.

     (Tracii) se luptă pe care, în armuri de cupru, înarmați cu săbii și sulițe lungi. Homer vorbește de ”săbiile trace”, despre viticultura dezvoltată la Traci și despre celebrul lor cântăreț Tamuras. Aceste date stau mărturie înaltului nivel de dezvoltare a tehnicii, producției agricole și a artei la vechii Traci.

              Derjavin, N. S., Istoria Bulgariei, Moscova, Leningrad, Edit. Acad. de Științe a U. R. S. S., 
1945, p. 51.