Sânta Mărie Mare

 
          Ezoterism geto-dacic și datini românești

     În ruinele cetății getice Halmyris, din județul Tulcea, a fost descoperită, printre altele, și o piatră cu inscripția MARIA, care este numele Zeiței Supreme din panteonul dacic și se traduce prin ”Măreața; Mătinimoasa; Milostiva”; cf. rom. mare; a (se) mări; alban. i mire ”bun”.
     Același teonim apare și pe o gemă de jasp, descoperită în ruinele cetății Romula, astăzi Reșca-Dobrosloveni, județul Olt. Inscripția de pe gemă este aceasta: IAO MARIA / ABLAN ATHANA ABA CHAREY. Traducerea: Slavă Maria! Mulțumire deplină Fecioarei!
     Pe reversul gemei scrie A BRA SAZ ”Cea Prea Îndurerată; În Mare Suferință; Cu Multă Jale; Cea Foarte Războinică”; cf. rom. a - articol adjectival; prea; alban. e zeze ”doliu”; rom. șiș ”cuțit”; abraș.

                                                 Geme geto-dacice închinate Zeiței Maria

    Pe multe geme geto-dacice, inclusiv pe cea de la Romula, Zeița Supremă apare cu cap de pasăre, picioare de șerpi, ținând în mâna dreaptă un harapnic, iar în cea stângă un scut. Este limpede o înfățișare războinică. În această postură ”de fiară”, Sfânta Maria apare și într-un colind ardelenesc:
                                                          Stai, Soare, nu săgeta,
                                                          Că nu-i cine-ți pare ție,
                                                          Că-i Doamna Sfântă Mărie!
     În colind, Soarele văzuse o fiară foarte mândră și vroia s-o vâneze! În alt colind, tot din Ardeal, Maria, în chip de sălbăticiune, i se adresează unui vânător:
                                                          Nu mă, Gheorghe, săgeta,
                                                          Că nu-i cine-ți pare ție,
                                                          Da-i Maica Sfântă Mărie!
     Dar de ce să fi fost Maica Sfântă atât de îndurerată? În multe texte antice, se pomenește despre uciderea lui Apollon-Zalmoxis, Fiul Zeiței Maria, explicându-se astfel jalea și mânia Ei.
      În etnobotanica dacică, este consemnată și o plantă medicinală, DIESEMA, care poate fi tălmăcită ca DIE SEMA ”Șapte Lumini; Șapte Focuri; Șapte Dureri”; cf. rom. zi, ziuă; zai ”polei”; latin. dies ”zi, ziuă”; rom. doi ”dor”; a (se) tăia; rus. semi ”șapte”. De altminteri, aceeași plantă se mai numea și DIE SAPTER, având aceleași sensuri. Cercetările dovedesc că este vorba de lumânărică, ale cărei flori aurii sunt grupate câte șapte. Într-o legendă românească, se spune că Lumânărica a fost fiica adoptivă a Maicii Domnului. Se ajunge astfel la o altă rostire, DIES EMA, care înseamnă ”Zeița Mamă; A Mamei Zeițe”; cf. latin. deis ”zeiță”; rom. îmă (arh.); alban. ema ”mamă”.Așa se explică și crearea legendei Lumânăricii, precum și icoanele românești și bizantine cu Fecioara Celor Șapte Dureri.

                                                        Fecioara Celor Șapte Dureri

     Doctrina zalmoxiană era de un profund ezoterism, care-i amețea pe neinițiați. În acest sens, un exemplu este expresia ADRAMYTTION, atestată ca denumire a unui golf din Mysia tracică. Literal, această sintagmă se traduce prin AD RA MYT TION, adică ”De Un Nor Mare Ascuns(ă)”; cf. lat. ad, slav. ot ”de la”; alban. re ”nor”; rom. moț; alban. i madh ”mare”; rom. taină; a tăinui. În timp, denumirea a fost înțeleasă și ca AD RAMYT TION ”De (în) Vârtej (Vânt) Ascuns(ă)”; cf. latin. ad; rom. ramăt și reamăt (reg.) ”freamăt”; a remăta (reg.) ”a fremăta”; Remetea, Râmeți (top.); alban. rremet ”șuvoi; șiroi”; rom. taină; a tăinui.
     Aceste tălmăciri sunt confirmate de consemnarea divinului eveniment pe una dintre tăblițele dacice de la Sinaia: YNYAN DUN COSO ESY ON NUERIE POEU CO MATOSO DAVON HYU ERIE AGUATO SOERE HET OE NIDO TAN A TYO  ON BONONIO > ”Deodată, din casă ieși o femeie, văitându-se că pe Maica Sfântă a Fiului un vârtej a prins-O, șuierând tare, și de pe loc a luat-O, la Domnul care O aștepta.”
     Dar, ca denumire a golfului traco-mysian, AD RAMYT TION se tălmăcea prin ”De Vârtejuri (Furtuni; Zbucium; Negură) Ferit”; cf. rom. ramăt; reamăt; a remeta; alban. rremet; i rimte ”albastru-închis”. Incluzând tâlcurile de ”Liniște; Odihnă”, expresia s-a transformat în AD(Ă)RAMYTTION ”Adormirea; Somnul”; cf. rom. a adormi; a dormi; a dormita; adormit; latin. dormitio, dormitionis ”somn; somnul veșnic”. Așa s-a ajuns și la prăznuirea Adormirii Maicii Domnului, în ziua de 15 August.
     În această zi, se tocmesc pândarii pentru vii și se leagă magic ciocul păsărilor, ca să nu prade strugurii. Se împart struguri și prune pentru sufletul morților. În dimineața de 15 August, femeile merg la biserică cu ofrandă din ciorchini de struguri copți de la soiurile văratice sau numai din boabele desprinse de pe ciorchini numită coliva de pomană sau colivă de struguri. Între Sântă-Măria Mare și Sântă-Măria Mică se seamănă grâul de toamnă.
     La Sântă-Măria Mare se culeg flori și se pun la icoana Preacuratei; apoi acestea sunt bune de leac. Se mai spune că, dacă înfloresc trandafirii la Sântă-Măria Mare, toamna va fi lungă.
  

                                                                                                  Adrian Bucurescu
                                                         

                                                                #Provoc!

Raiul natal după secetă

 
     Plouă. Țărâna miroase a tămâie și smirnă și grâu curat. Plouă. Tare demult nu a mai plouat. Plouă. Pasărea Cudalbă se ouă. Ouăle sunt de aur, argint, rubin și cleștar. Din ele ies pui cu pliscul de jar. Fiecare va fi un finisc, căci jertfa le este înscrisă pe plisc. Vor pieri în flăcări și vor învia sus pe pisc. Vor arde chiar și atunci când plouă. Plouă. Din țărână sar lacrimi bogate de apă vie. Plouă. O mireasmă cerească vine de la frunza viței-de-vie. Plouă. Cărămidă nouă, var nou și nisip strecurat trebuie pentru noul palat, gătit pentr-un pui de-mpărat. Oare ne va ajunge cleștarul? Plouă. Plouă cu găleata. Plouă cu șiștarul. Zalmoxis Și-a întors spre noi harul. Sufletele noastre s-au înviorat. Plouă. Plouă peste întregul sat. Plouă peste luncă. Plouă neașteptat. Seceta schiaună ca o potaie, bătută de ploaie. În final, apare curcubeul, ca un pod pe care trece Zeul, însoțit de războinici viteji. Boabe de aur sclipesc în mărăcini și în vreji. Bătrânii se închină. Copiii zâmbesc. Binecuvântat fie darul ceresc! Zarea e acum suprafiresc de albastră. Binecuvântată fie Dacia noastră!

                                                                                                             Adrian Bucurescu

Sărățeni, județul Ialomița

                                                       Biserica Sfântul Nicolae

Mărturii despre Geto-Daci

     Și Dacii sunt o mlădiță a Geților. În vremea regelui Oroles, se luptară fără succes împotriva Bastarnilor și de aceea,  ca pedeapsă pentru slăbiciunea arătată, au fost siliți, din porunca regelui, ca atunci când voiau să doarmă, să pună capul în locul picioarelor și să facă soțiilor lor serviciile pe care mai înainte acestea obișnuiau să le facă lor. Această pedeapsă a fost înlăturată numai după ce prin vitejia lor au șters rușinea pe care și-au atras-o în războiul de mai înainte.

                           Trogus Pompeius, Istoria lui Filip

     August l-a trimis în Tracia pe M. Licinius Crassus, obținând dintre regii geți ca aliat pe un anume Roles. Roles sau Oroles luptase mai înainte cu Bastarnii, dar armata lui se purtase atât de îngrozitor, încât, pentru a o readuce la vitejie, a condamnat-o să poarte haine și să facă treburi femeiești. Mijlocul folosit a avut un rezultat bun, căci curând după aceea a distrus întregul rest al armatei Bastarnilor, care scăpase din încăierarea cu Crassus de la fluviul Cedrus.

                           Gebhardi, Ludewig Albrecht, Geschichte des Reichs Hungarn, und der damit verbundenen Staaten, I. Theil, Leipzig, 1778, p. 57-58

Piaza rea

Fuge la apa clară a râului
De vrea să-și înmoaie mâna albă în ea
va striga râul:
- Nu mă atinge!
Fuge la umbra plopului
care văzând-o foșnește:
- Nu!
Fuge la mine și țip:
- Nu mă atinge!
Acum știu:
mâna ta nu mă aprinde
ci mă stinge.


                                Adrian Bucurescu

Tăblițele dacice de la Sinaia

          < Gemenii Divini. Moldova, în Grația Divină >

     ROTO SARGYRE MEORIO. POEDIO ON TORNI E NEDOE.
     ZAVELIO LODOE HIL EARHU LO ROUSP SOHEO DRIOSO. SOSYE O AGESO OJ SOLE TALIPION ELOE DAVO JETOF.AX TOOI ANGEO SA SORO ONI.
     BOEROVYSETO ON SARYN GETOYGO UOIME ARMOSO. LYE RIEGER DAMI GIVO. LO GENOYCLO NIE DROLIE. LOELYO CARSEDUE ZORASEOI.
     LO MOLEODAVO BOYERO DODINO GETOY SAPYEOLO ZOYRO DAVA.
     SORMIO LO NOVI DOINI I GEUTOLOSI GIDONOE HIMPI I SOLOZY DO DAVO.
     IHI VERISO SAYH DAVO PANONEO DOREGOE POLTO DAVO SARMA TIO. IHI CARNO DOLO YARTO PIEO.
     NIU PARIOCOLO ERNY DAVO IHI MONGA YOLO HOPA UOE. ON GOIRO ELO COMYEODAVO PA LOELO SOR DAVO GEHYO.

     Tălmăcirea:

     Uniți, o vom duce mai bine. Dușmanii vor fi aruncați în hău.
     Zavelio, mărețul fiu al lui Lodoe, de la război cu tovarășii S-a întors. Șase dintre vrednicii Săi luptători I-au înălțat un palat uriaș. A avut Acel Înger și o Soră.
     Boerovisto și-a ales viteji admirabili pentru armată. A lui domnie lungă a fost. Cu Genucla cea curată a trăit. Doamna s-a consacrat săracilor.
     În Moldova, boierii totdeauna săreau îndată să-și apere neamul.
     La Jurământul Novicilor, se cânta din cetere, și recruții se pregăteau să lupte pentru țară.
     Au vrut căpeteniile din Țara Panonilor să se împace cu marele împărat al țării. S-au prefăcut că regretă, ca să-i ierte Cel Pios.
     Divinul Conducător a împodobit țara și s-a străduit mult pentru ea. El i-a făgăduit, la Coumidava, doamnei că va mări țara la extrem.

     Lexic:

     ZAVELIO < ZA-VELIO - ”Cel Viteaz; Cel Războinic”; cf. rom. al său, a sa; se; slav. za ”pentru; în”; rom. fală; a se făli; a păli ”a lovi”; pală ”spadă”; latin. bellum ”război; luptă; bătălie”; rom. zaveră. Zavelio este un supranume al lui Apollon-Zalmoxis, în ipostaza de Zeu al Războiului.
     LODOE - ”Măreața; Slăvita; Cântata; Invocata; Sărbătorita”; cf. rom. lat; a (se) lăți; Lado - ființă mitologică pomenită de Dimitrie Cantemir, în ”Descrierea Moldovei”, considerată a proveni din panteonul dacic, invocată mai cu seamă la nunți; a lăuda; a aldui ”a binecuvânta”; latin. ludo ”a juca; a se juca; a juca (apărând la un spectacol)”; germ. Lied ”cântec”. Lodoe este aici o variantă dialectală pentru Leto, unul dintre numele Mariei, Zeița Supremă la Geto-Daci.
     SORO - ”soră”. Sora Geamănă a lui Apollon. Se numea Artemis, Bloureites, Diana etc.
     BOEROVYSETO < BOERO VY SETO ”Domnul cel mai Puternic; Nobilul cel mai Mare; Apărătorul cel mai Vrednic”; cf. rom. boier; baier, baieră ”talisman, amuletă”; pe; sută; zid; zadă; alban. Zot ”Dumnezeu; domn; stăpân”. Boerovyseto este o variantă dialectală pentru numele împăratului Burebista, numit, în alte texte de la Sinaia, Boerovisto. În celebra inscripție a lui Acornion, conducătorul get este intitulat ”Cel mai mare peste regii din Tracia”.
     GENUCLA < GE NUCLA ”Cea Măreață; În (cu) Putere; Cea Vrednică; Cea Harnică; Cea Vioaie”; cf. rom. cea; latin. nucleus  ”miez; sâmbure; partea interioară (cea mai dură) a unui corp”; alban. ngjall ”a învia; a (se) reanima; a (se) suscita; a (se) evoca”; ngjallje ”înviere; reînviere; reanimare; suscitate; evocare”. Genucla era soția marelui împărat Buerebista. În Dobrogea antică este atestată și o cetate cu același nume.
     LO - ”în; la”; cf. rom. la.
     MOLEODAVO < MOLEO DAVO ”Binecuvântată (Blagoslovită) de Zei; Care slăvește Zeii”; cf. rom. a milui; milă; latin. divus ”divin; titlul dat după moarte împăraților divinizați; Zeu”; MOLEODAVO ”Măreția; Slăvita; Sacra; Minunata; Încântătoarea; Mărinimoasa; Darnica; Ofrande”; rom. molitvă ”rugăciune citită de preot pentru iertarea păcatelor; termen de reverență folosit față de preoți”; molidv ”molid”; a mildui ”a bate (pe cineva) în glumă”; latin. melodia ”melodie”.  Așadar, nici vorbă ca denumirea Moldovei să provină de la numele unei cățele sau al râului omonim.
     BOYERO - ”viteji; războinici; apărători; forță; putere”; cf. rom. fiară; baier, baieră ”talisman; amuletă”; fier; boier.
     DODINO - ”mereu; repetat; obicei; tradiție”; cf. rom. totdeauna; datină.
     GETOY - ”a sări; a sări (pentru cineva);a sprijini; a (se) rezema”; cf. rom. ciută (zool.); a ajuta; jeț ”tron; scaun mare”.
     SAPYEOLO - ”a (se) apăra; a (se) lupta”; cf. rom. sabie; alban. sablje, germ. Sabel, slav. sablia ”sabie”. Vezi ZAVELIO!
     ZOYRO - ”îndată; degrabă”; cf. rom. zor; a (se) zori.
     DAVA - ”neam; soi”; cf. rom. teapă; latin. typus ”tip; gen; fel”; alban. tufe ”grup”.


                                                                                                                   Adrian Bucurescu