sâmbătă, 15 iulie 2017


          Misero me!




Mi-a mai dat înc-o șansă Destinul
ca să nu știu ce-i pâcla de lacrimi
și pe inima arsă de patimi
în argint înverzește pelinul.

Ce să fac? Gând al meu, cum te clatini!
Oare lumii să-i fiu eu străinul?
Cu uitare de gheață alinul
l-am uitat în proverbe și datini.

Misero! Misero me! Ca și crinul
înfloresc fără grija de mâine
și resping cu orgoliu prea-plinul

umilei dorințe din ochii de câine
ce-așteaptă afară în ploaie tainul
pe care-l aruncă din ușă Destinul.

                               Adrian Bucurescu

vineri, 14 iulie 2017

Tăblițele dacice de la Sinaia






          < Genucla Gotia >

     YBERO AE DIA ECY GEOLUE BOEROVYSETO OMARO FERE. OA ARMOSE YA CENOSOE AON LOSY FOHESO. POE POESTIEO ACE YNDIU LOCA SETO. ERODE GYHEO MELEEDIO NOSA VOLYEO ASENDI HY SOPORY POE OE DIOANE GOTIO. I OA YEO ON RO POTERO ON ARMOSEO ELY EYDIAS SYO SOVAIO. MOTEOSO ONSE ATRIOON AREYCOE ORY MOESOPE. TROAPO SEMENYA O SYETIN OYO LUE TRAMATY APA NOE. DYCY POE ECY TOLIO OA LOES ODEYT IOE MAHEDONIO. NICECOTO OLCEO EO FO BOEROVYSETO.

    Tălmăcirea:

     Alerga într-o zi cu sârg Boerovisto, ca să omoare o fiară. Urmărind-o cu ardoare, el a rătăcit drumul. Apoi a ajuns acolo unde, într-un loc, a văzut în horă jucând încântătoare fete sprintene, conduse de prea chipeșa și fermecătoarea Gotia. Și a luat-o el cu forța, ca s-o ducă la el acasă, s-o vadă familia. Mama lui, în zori, a auzit o mare larmă. Din treabă sfânta s-a oprit și a plecat la Apa Divină. Dacă a venit acolo, fiul cel vestit atunci cu ea s-a sfătuit. Nimeni mai mare nu a fost ca Boerovisto. 

                         Adrian Bucurescu, Tainele tăblițelor de la Sinaia, Ed. Arhetip, 2005

joi, 13 iulie 2017


          Mie însumi



























Vei spăla numai prin moarte
toate păcatele tale
și vei fi știut de foarte
multă lume când pleca-vei.

Numai brazii-or clătina
salbe de argint și cetini
numai brazi și poate paltini
lăcrăma-vor multă rouă.

Numai stele și sigur
un muflon de Miazănoapte
blând părândui-i a fi singur
cumpărat la Viflaim.

Nimeni nu va ști pe unde
va pleca de-acasă Ea.
Nimeni n-a putea ascunde
că s-a stins o candelă.

Cerul s-a-ncreți pe seară
ca și cum l-ar bate vântul
și prin lanul de secară
macii toți s-or scutura.

Viermi vor înflori pe tine
ca floarea caișilor
și-or dansa mereu lumine
noaptea pe mormântul proaspăt.

Iar din trupul tău pământul
iarbă va ivi și stele
rouă va ivi și văluri
pentru dalbele de Iele;

iarbă va ivi și stele
cădear-ar lacrămi pe ele!

                    Adrian Bucurescu

miercuri, 12 iulie 2017

Tăblițele dacice de la Sinaia


   



          < Cine știe să citească! >

     ONGELO RIOSOP TURNO E LOE SOV OEY FALANGE OY SENI MELOEDUEO ZA VELOE SOSAR VACEROE. DON LOSO FOHESO DOELO ARMOSOI RONAO EVA HOTEO. ARMOSOE LA VOGETO TAROSEOY E NOON NISA. VOEOI DOELE SO LUELO CENEO E LYO ASESO PORTYE. GENUCLO ELO A NYETO DOETO ONOARE DEO A RIGEO LOCASI TOREO Y DIV DAVO GETO. NOEI FO ELIO CENEO DIO DONIZETO LO PATRI DEO. MOTYO BOEROVYSTO. COTO POHO CETEO!

     Traducerea:

     Divinul de la război întorcându-se spre natala lui casă a auzit cântând o zână fermecătoare cu foc la Apa Fecioarelor. Atunci a părăsit drumul tânărul oștean, strecurându-se ca hoții. Voinicul a zărit apoi o frumoasă fată. A venit flăcăul cu domnița la neamurile lui și a trecut-o de poartă. Genucla i-a născut copii frumoși. Împăratul a domnit după legile aduse de Zei în Țara Geților. Strălucitorul a fost cel căruia Zeul i-a povestit despre Cei Patru Zei. Magnificul Boerovisto. // Cine știe să citească!


                                   Adrian Bucurescu, Tainele tăblițelor de la Sinaia, Ed. Arhetip, 2005

marți, 11 iulie 2017


          Doina sângerie




Tu, iubito, pleată brună,
am plecat și te-am lăsat
la o margine de toamnă.

Pleată brună - albă doamnă,
cu amarul te-am lăsat.

Tu, iubito, n-ai știut
că pe mine m-au durut,
când pe mine m-au lovit
și blestemul de iubit
și sărutul de cuțit!

                                Adrian Bucurescu

luni, 10 iulie 2017

Dezvăluiri privind limba dacă


        






   Formarea pluralului în limba română


     Toate limbile pe care specialiștii le-au denumit ”indo-europene” derivă din limba atlantă. Între ele, daca era cea mai conservatoare, păstrând multă vreme trăsăturile de început ale atlantei, așa că, din acest punct de vedere, ea poate fi considerată ”Mama Tuturor Limbilor Europene” și ar trebui să ia locul sanscritei, ca sursă științifică principală, întrucât ultima a fost transcrisă foarte târziu, când deja evoluase.
     Cercetările arată că, vreme îndelungată, daca nu a avut nici gen, nici plural, acesta din urmă realizându-se cu totul altfel decât în româna actuală. În treacăt fie spus, lipsa pluralului a dus și la dispariția Zeiței Diana din cultul zalmoxian, rămânând doar Apollon-Zalmoxis, metamorfozat între timp în... Iisus Christos... Când oare, întru grația divină, va reveni poporul român la adevăratul său cult?
     Echivalențe singular/plural din limba veche se regăsesc în dialectele românești de astăzi. Exemple din dialectul meglenoromân: scândur ”scânduri”, limb ”limbi”, ficior ”feciori”, coz ”cozi”, văț ”vaci”, surăr ”surori”. Exemple din dialectul istroromân: fețor ”feciori”, gras ”grași”, pinez ”bani”, sor ”surori”, mul'er ”muieri”, lup ”lupi”.
     Un substantiv sau un adjectiv din limba dacă, primind sufixe, puteau avea, concomitent, fie sensuri augmentative, fie de plural. Un astfel de sufix era -I, exact cum se formau unele substantive la plural în limba latină, care derivase din cea dacă. Iată câteva exemple dacice de augmentativ/plural, cu denumiri de triburi trace: ABIOI, AGRIANI, AITOLI, ALIZONI, AMANTINI, ANARTI, ANDIZETI, ANTI, APSINTHIOI, ARDIAEI, ARTACI, ASTAI, ATAMANI, AUTARIATI, AZALI, BENNI, BESSI, BIEFI, BIESSI, BISALTAI, BISTONI, BITHYNI, BOYROI, BREUCI, BRIANTAI, BRISAI, BRYGOI, BURI...  Dintr-un dicționar antic, mai aflăm că, la Geto-Daci, la semizei li se spunea ASI, substantivul având același -I ca terminație. De la Flavius Josephus aflăm și că preoții daci se numeau PLEISTAI, de unde provine și denumirea actualului municipiu Ploiești, tot cu formă de plural.
     Așadar, atât latina cât și daca formau pluralul la unele substantive și adjective cu terminația -I. Cu -I româna formează astăzi pluralul substantivelor masculine, procedeu moștenit direct din limba dacă.
     Iată și câteva exemple de substantive și adjective tracice terminate în -E: ABRETTENE, AGNAVIAE, AISYME, ALYBE, ANTIANAE, ARISBE, ARLAPE, ARSIETAE, BABULE, BARIDUSTAE, BERGULAE, BEROE, BERHOE; BIGESTE, BISANTHE, BISTUE, BIZONE, BIZYE, BOUTAE, BURNISTAE, BURZIAONE...  Cu -E se formează astăzi pluralul la substantivele feminine și o parte din cele neutre în limba română.
     La rândul său, și terminația în -URI a unor neutre la plural, în limba română, provine tot din dacă, argumente fiind nenumărate exemple din lexicul trac, consemnat de autorii antici, cu terminații semnificative: BRIPARO, BRITTURA, BYLAZORA, CABIRI, CANDILAR, CAPISTIRIA, CAPORA, CASEERA, CELEGERI, CEPORA, CIBYRA, CLEISURA, CORCYRA, CURTUZURA...
     Cercetând de aproape patruzeci de ani cultura Geto-Dacilor, am aflat că toate cuvintele limbii române, vorbite până la începutul veacului al XIX-lea, provin din limba dacă, și că DEX-ul se numără printre cele câteva mari gogomănii și ticăloșii, lălăindu-se încă în cercurile academice și universitare, frizând batjocorirea și trădarea poporului nostru. Cum se vede din exemplele de mai sus, și gramatica, Sfânta Sfintelor unei limbi, ne-a fost transmisă tot de la adevărații și vrednicii noștri strămoși, fie-le veșnică pomenirea!

                                                                                                                 Adrian Bucurescu
                                                                   

Noapte umedă





- Să știi că în numele vieții
poți mângâia sau ucide! - îmi spune
gaia de pe creanga molidului.

- Uf! am strigat și am amuțit
pentru multe nopți pentru multe
și apoi după gânduri și zbucium
am luat arcul din podul strămoșilor
cu sicreată săgeată
și calm cu nervii destinși am întins
coarda și am ochit drept în inimă
gaia de pe creanga molidului.


                                                           Adrian Bucurescu