Domnița din U

Barbară noapte și sublimă noapte
e aur în tivul mătăniilor coapte
a trecut pajura oarbă vâslind
tot pe la margine de colind
rea domnița mă farmecă-n cerb
iarba mumă jelește superb
coarnele mele geaba sunt de rubin
e moarte-n săgeata de la cherubin.


                                                             Adrian Bucurescu


     P. S. Aceste versuri au apărut mai întâi la 24 Ianuarie 1970, în revista ”Luceafărul”, la rubrica intitulată ”Cei mai tineri autori”. 

Tăblițele dacice de la Sinaia

          < În Heliștea Vântului >

BASORYO MATOSO GHETO ION SETYVO. LUSTO CO FORIEO REHETO RYPON MAHELO SIT. FUCOTO SO HEO NON. TU L(U)NEOS GUE MUNTO MOIUMANOS. GHETO D-UNI ZABESO OA PROMEOSO FEIO A PUHATIU E DELOS PATOE O REGHET ERO REGA HYONS. TRYO CUDUN DU UIAIENI SOAEMUTO MULTUE PR(I)NSEO SYEATO. TAUFUE MAHELOE DUMUN. ERA UN GHICUE HOR GNA SONGHEN AO SORUAE MATOSO BAZORIU. MONDAO REH ETERN A YST R(O)MUON SARO GHETO. 

     Traducerea:

     Pe Cel Divin o doamnă a Geților L-a crescut. Fiul cu curaj S-a ridicat ca să doboare nelegiuiții, înfruntându-i. A făcut ca în hău ce e sus să alunece (și) ca munții să se miște. 
     Geții noștri spuneau despre Făt Frumos și Nobil că pe colină S-a retras, în Împărăția Vântului, domnind ca un Zeu.
     Trei înfumurați de departe au tăbărât peste prinț ca să-L taie. În tufe nelegiuiții s-au ascuns. 
     Era o prezicere, odată, pe care a spus-o a Lui soră mamei Divinilor. Lumea se va închina veșnic la acest Conducător Suprem al Geților. 

                           Adrian Bucurescu, Tainele tăblițelor de la Sinaia, Ed. Arhetip, 2005

     Moment zgubilitic

          Cioca-boca

No, Aurora Pețan
Joacă țurca pe tăpșan
Cu moș Piso din Napoca -
Cioca-boca, cioca-boca...
Moșul se spală pe mâini
Și taie frunze la câini,
Apoi cântă la chitară
Lui Tokes Laszlo-n maghiară,
Încât taica episcopul
Joacă ceardașul cu mopul,
Iar Cătălin Borangic
Cântă manele pe dric;
Manele nu plagiază,
Ci el însuși le creează.
Lipsește Dan Turturică,
Expirat, minte peltică.

     Morala:
Cavalerii teutoni
Purtau faruri la șoșoni.

               Adrian Bucurescu

În Ziua Vânătorii

 

        
     DOPA KAPO DIO SA VELIO AYO SORSO SERINA. GLOTO ARMOSA DAV SIRMIO DROMIHTO CROMOS POLTA VIO LO NATO IS ORA HAGIO. ORU SI SEGETA VRENO DEN OS GHEOTO. SAR MOGATO DAV SCHYT GET! 
     Rândul de jos:
KOS IRA SARMIGITIOSA TOPO. 

     Traducerea:

     A băut Domnul Zeu cu sete apă din Izvorul Tămăduirii. Toți războinicii din cetate l-au sfătuit pe conducătorul cel gras să-I ridice viața Celui Născut în Tărâmul Divin. Tânărul de săgeată a fost rănit, în Ziua Vânătorii. Domnule Magnific, dă iscusință vitejilor!
     Rândul de jos:
Când era Sarmizegetusa în floare.

                                 Adrian Bucurescu, Tainele tăblițelor de la Sinaia, Ed. Arhetip, 2005
   

          Hotar

Sufletul nostru cumpănă este...
Susură-n lanuri veche poveste.

Păsări se sting, iarba descântă,
Cornul de aur sub ghizduri cântă.

Gânduri pe rând se desprind spre ceruri,
Steaua Polară vede din geruri.

Pulberea zace-n drumuri de dor,
Năvalnici, ochii negurii dor.

Duce-ne-om d-aduce-l-om iar
Sufletul nostru pierdut prin jar.

                                                      Adrian Bucurescu

     P. S. Aceste versuri au fost publicate în ”Stăruința”, revista Liceului Teoretic Urziceni, Octombrie 1968

Mărturii despre Geto-Daci

     (...) Lisimah a trecut în războiul acesta peste Dunăre în Dacia sau în țara Geților; căci, se spune că în una din acțiunile sale împotriva Geților s-ar fi rătăcit în stepa getică și ar fi fost prins de către regele get Dromichaetes. Principele acesta l-ar fi ospătat (...) dovedindu-i că prietenia Geților îi poate fi foarte avantajoasă, în schimb supunerea acestora i-ar fi inutilă. Faptul acesta l-ar fi convins pe Lisimah să renunțe la proiectele sale de cucerire și să încheie cu Geții o alianță clară. 

                     Gebhardi, Ludewig Albrecht, Geschichte des Reichs Hungarn und der damit verbundenen Staaten, I. Theil, Leipzig, 1778, p. 55 - 56

     Istoria (lui Dromichaetes) se petrece în anul 3717 de la facerea lumii și 283 î.e.n. Amintirea adversarului său Lisimah ne-au păstrat-o însă tot felul de monede, de mărimea unui zlot, care se descoperă din când în când la săpături. Wolfgang Bethlen relatează că în tezaurul prințului Johann Sigismund s-ar fi aflat, la moartea acestuia, 4.000 monede de aur ale acestui prinț grec.

                     Die Geschichte von Siebenburgen in Abend Unterhaltungen, Sibiu, Martin Hochmeister, 1784, p. 26

          Ulcioarele

La cel sat fără de nume,
La hotar de datină,
Spune-se că râu-n spume,
În bulboane de descântec,
Veșnic ar șopti un cântec
     Și-o poveste clatină...

Că ulcioarele-ar fi fete
Ce-au astâmpărat de sete
Gura arsă de voinic,
În văleatul Patimei,
În nopți negre pe colnic
Și-n licărul lacrimei,

Și că-n apa de izvor -
Ce-năuntru tremură -
Nu e decât tainic dor...
....................................
- Hai la ulcioare, ulcioare.
Cu grumaz de căprioare
Și mijloc de fată mare!...
Auzi! Darnicul descântec
Te îndeamnă să bei cântec...

                           Adrian Bucurescu

     P. S. Această poezie este debutul absolut al autorului, în revista ”Stăruința”, a Liceului Teoretic Urziceni, Iunie 1968