joi, 27 octombrie 2016

Helis, Helis, Almus aba Tani!




Departe visând de satul sărat,
vine câmpia şi tălpile goale îmi încinge.
O, Ialomiţă, tu cea mai rece apă,
şerpuind sub un soare de sânge!

Şarpe sfânt, unduieşti prin ţărână.
Sălcii tulburi şi scorburi de lut te umbresc,
de la munte şi până la Dunărea stângă,
prin Sudul valah şi suprafiresc.

Pene şi oase de dropii sclipesc
pline de fosfor în adâncul pământului,
cu fire de safire legate
de astre, de heliştea vântului.

Nu ştiu: oare se înalţă câmpia
ori la miez de noapte cerul se apropie?
Nu e vreme de somn; fac un salt
şi mă întâlnesc cu ultima dropie,

care, ca o măiastră de văzduh
mă îmbie între mari aripile sale
şi mă petrece prin pasul zorilor
lin-cătilin, pe a Laptelui Cale.

N-au decât cocoşii să cânte pe pământ.
Trupul meu în lapte sfânt s-a topit.
Helis, Helis, Almus aba Tani -
fie ocrotit tot ce pe lume am iubit!

                                Adrian Bucurescu

miercuri, 26 octombrie 2016

Serghei Esenin


Сергей Есенин / Serghei Esenin




      "Отговорила роща золотая..." / "Mesteceni aurii sporovăiau..."

Mesteceni aurii sporovăiau
Cu vesel glas; cocorii peste grui
Zburând cu-amărăciune se-nălţau
Fără să poarte grija nimănui.

De ce s-o poarte? Că doar fiecare
Prin lume trecem şi plecăm curând.
Pe toţi ne cheamă cânepiştea-n zare
Cu-o uriaşă Lună peste prund.

Stau singur în câmpie, la răscruce,
Iar vântul pe cocori i-mpinge-n sus,
Şi mi-amintesc de tinereţea dulce,
Dar nu regret nimic din ce s-a dus.

Eu anii irosiţi nu-i plâng acum,
Nici flori de liliac înmiresmate.
Scoruşul arde ca un rug la drum,
Însă pe nimeni a-ncălzi nu poate.

Ciorchinii de scoruş nu se pârlesc,
Nu piere iarba de îngălbenire;
Precum de frunze pomii se lipsesc,
Scutur şi eu cuvinte de mâhnire.

Şi dacă vremuri care-n vânt se frâng
Le-or strânge-ntr-unul care-i de prisos...
Spuneţi aşa... că auriul crâng
Sporovăia cândva cu glas frumos.

                                                           1924

     Переводчик: Адриан Букуреску
     Traducere din limba rusă: Adrian Bucurescu

marți, 25 octombrie 2016

Cula de la Măldărăşti. Foto: Florin Eşanu



     Tăbliţele dacice de la Sinaia





          < Legământul lui Lomanh >

     GE LOMANH ONDO YLMO I MALYO VYO HLYO NIZO. SI POL-ISY-PION SIO ONIY HOHON IDI MOEM. MIDIN A IURO I MAZYESYO OL NIYN FI.

     Traducerea:
     Acel Lomanh la Apa Slăvită mult a vieţuit, pe Tărâmul Divin. La douăzeci şi cinci de ani împliniţi, coconul a plecat de la mumă. Mezinul s-a jurat vecinilor că el mare va ajunge. 

     Lexic:
GE - acel; cf. rom. cea, cei;
LOMANH - unul dintre numele marelui rege care i-a alungat pe romani şi a unificat Dacia; cf. rom. lumină; a (se) lumina; liman; Român; Româncă;
ONDO - (la) apa; cf.rom. undă; undiţă;
YLMO - slăvită; binecuvântată; măreaţă; cf. ALMUS - loc. în Tracia; lat. almus "hrănitor; rodnic; dătător de viaţă; binefăcător; binecuvântat"; rom. ulm;
Y MALYO - mult; mare; înalt; cf. rom. mal; a milui; Malaia - loc; alban. mal "munte";
VYO - a vieţui; cf. rom. viu; vioi; grec. vios "viaţă";
HLYO - (pe) tărâmul; cf. rom. glie;
NYZO - divin; preacurat; luminos; cf.MOESIA - ţinut tracic la Sud de Dunăre; rom. naş; naos; neaoş; amiază;
SI - la; cf. rom. să; se;
POL - douăzeci; cf. rom. pol "20";
ISY - şi; cf. rom. şi;
PION - cinci; cf. rom. pumn; sued. fem "cinci";
SIO - împlinit; plin; umflat; gras; cf. rom. a (se) sui; şa; seu;
ONIY - ani; cf. rom. an;
HOHON - cocon; domn(işor); cf. rom. cucon; cocon "copil";
IDI - a plecat; cf. rom. haide!; rus. idu (eu) merg;
MOEM - (de la) mumă; cf. rom. mamă; mumă;
MIDIN - mezin; mic; (în) jos; cf. MEZEANOI - trib trac; MYDON - nume de războinic traco-paionian; rom. mezin; metanie;
A IURO - a jurat; cf. rom. a (se) jura;
MAZYESYO - vecin; cf. rom. megieş "vecin";
OL - (că) el; cf. rom. el; ăl; ăla; alea; îl;
NIYN - mare; măreţ; cf. rom. noian; nene; nană;
FI - a fi; a ajunge; a deveni; cf. rom. a fi; fie.

                Adrian Bucurescu - Tainele tăbliţelor de la Sinaia, Ed. Arhetip, 2005




luni, 24 octombrie 2016

Întru Gloria Oştirii Române! Nicolae Grigorescu: ATACUL DE LA SMÂRDAN


                                   25 Octombrie - Ziua Armatei Române

Brumărel


   



Într-o verde grădiniţă,
Şade-o dalbă copiliţă,
P-aşternut de calofir,
La umbră de trandafir.
Trece un voinic în grabă
Şi cu suspin o întreabă:
- Spune-mi, dragă copiliţă,
Cu-a ta singură guriţă!
Ce eşti, nevastă ori fată,
Ori zână din cer picată?
Zise dalba copiliţă
Cu-a ei singură guriţă:
- Nu sunt nevastă, nici fată,
Nici zână din cer picată,
Ci sunt floare garofiţă,
Răsărită-n grădiniţă;
Dar tu, voinicele, spune
De eşti însurat ori june!
Îi răspunde voinicelul:
- Io sunt, dragă, Brumărelul,
Care seara, pe răcoare,
Unde caz, stric orice floare;
Mă culc după scăpătare,
Mă scol Soare când răsare.


                  (Cântec popular, inserat de Anton Pann în "Spitalul Amorului")