joi, 22 septembrie 2016

A. Burzeanţev - ÎN PATRIA LUI SERGHEI ESENIN.



                                                                                  Căsuța

Сергей Есенин / Serghei Esenin





          "Мне грустно на тебя смотреть..." Mi-e jale să mă uit la tine..."

Mi-e jale să mă uit la tine,
Ce chin, ce păcat şi ce dor!
Să ştii că-n Septembrie ne-a mai rămas
Numai arama sălciilor.

Căldura şi fiorul din trup
Străine buze ţi le-au risipit.
S-ar părea că plouă mărunt
Din sufletul meu, puţin amorţit.

Ei şi? Eu nu mă tem de el.
O altă bucurie aflai,
Deşi nu a mai rămas nimic,
Doar jilăveală şi galben putregai.

Însă pe mine nu mă păstrez
Pentru surâs, pentru un trai tihnit.
Aşa de puţine căi străbat,
Aşa de mult am greşit!

Hazlie viaţă, hazlie dezbinare.
Aşa a fost şi va fi şi-altădată.
De oasele roase ale mestecenilor,
Ca un cimitir grădina e-nţesată.

Iac-aşa vom înflori şi noi
Şi ne-om stinge ca oaspeţii grădinii acele...
Dacă nu sunt flori în miezul iernii,
Să nu ne întristăm pentru ele!

                                                            1923

     Переводчик: Адриан Букуреску
     Traducere din limba rusă: Adrian Bucurescu

miercuri, 21 septembrie 2016

Toamnă blândă. Foto: Valeria Bucurescu


Toamna


 



          Mitologie românească

     În mitologia românească, Toamna este o zână îmbrăcată cu un cojocel cu râuri şi cu nasturi de aur. Este foarte frumoasă, înaltă şi mlădioasă, cu părul de aur. Deşi zâmbeşte deseori, ochii îi rămân trişti şi pare mereu dusă pe gânduri. Cele mai multe fructe, aurii şi rumenite, îi stau în cale. Frunzele copacilor capătă nuanţe dintre cele mai felurite. Doar câteva mai rămân verzi. Puţine gâze o mai însoţesc şi, de multe ori, Toamna se acoperă cu văluri de ceaţă. Lunile ei sunt Răpciune sau Vinerel (Septembrie), Brumărel (Octombrie) şi Brumar (Noiembrie). Aceştia sunt străjerii ei, care o însoţesc pe rând, până când ea lasă locul surorii sale, Iarna. 
     Calendarul arhaici al Toamnei este foarte bogat şi conţine sărbători importante, când se fac şi se desfac vrăjile. Cele mai multe au loc la sfârşitul Toamnei calendaristice, la 30 Brumar, de Sfântul Andrei. Atunci ziua creşte cât bobul de mei, iar în acea noapte vorbesc toate animalele; însă, cine le ascultă moare. În folclor, lui Brumărel şi lui Brumar le sunt consacrate fiecăruia câte o baladă.

                                                                         Adrian Bucurescu

luni, 19 septembrie 2016

Ruinele catedralei din Baia, prima capitală a Moldovei. Foto: Florin Eşanu


Moment zgubilitic






          Povestea unui om leneş

Leneşul mai mult aleargă,
Cum spune zicala veche,
Parcă-i fugărit cu-o vargă,
Parcă-i apucat de streche.

- Stai măi, leneşule, măi,
Stai că doar nu dau tătarii!
Dar el nu, şi dă-i şi dă-i,
Mai ceva ca telegarii.

- Fuga este ruşinoasă,
Şoptesc unii pe la colţ.
- Dar e tare sănătoasă,
Zic şi alţii mai cu moţ.

Insensibil la păreri,
Leneşu-aleargă de zor,
Şi iată, vere, că ieri
Apăru-n televizor.

Se mirară toţi cumetrii:
- Uite-l, bă, pe tăbâltoc!
Dar el, la suta de metri,
A ieşit pe primul loc.

     Morala:
     Ciritei de tei
     Pe mirişte de mei.

                        Adrian Bucurescu