"Мне грустно на тебя смотреть..." Mi-e jale să mă uit la tine..."
Mi-e jale să mă uit la tine,
Ce chin, ce păcat şi ce dor!
Să ştii că-n Septembrie ne-a mai rămas
Numai arama sălciilor.
Căldura şi fiorul din trup
Străine buze ţi le-au risipit.
S-ar părea că plouă mărunt
Din sufletul meu, puţin amorţit.
Ei şi? Eu nu mă tem de el.
O altă bucurie aflai,
Deşi nu a mai rămas nimic,
Doar jilăveală şi galben putregai.
Însă pe mine nu mă păstrez
Pentru surâs, pentru un trai tihnit.
Aşa de puţine căi străbat,
Aşa de mult am greşit!
Hazlie viaţă, hazlie dezbinare.
Aşa a fost şi va fi şi-altădată.
De oasele roase ale mestecenilor,
Ca un cimitir grădina e-nţesată.
Iac-aşa vom înflori şi noi
Şi ne-om stinge ca oaspeţii grădinii acele...
Dacă nu sunt flori în miezul iernii,
Să nu ne întristăm pentru ele!
1923
Переводчик: Адриан Букуреску
Traducere din limba rusă: Adrian Bucurescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu