miercuri, 14 septembrie 2016

Domnul de Rouă, la Biertan



        



     La prima vedere, inscripţia de pe celebrul donariu descoperit la Biertan, judeţul Sibiu, este numai în limba latină: EGO ZENOVIUS VOTUM POSUI. Traducerea: "Eu, Zenovius, am oferit (am depus) acest dar". Cercetând de ani de zile cultura strămoşilor noştri, am învăţat că inscripţiile lor au de obicei mai multe mesaje. Astfel, inscripţia de la Biertan nu doar că poate fi citită şi în dacă, dar această limbă este deja destul de apropiată de română. Iată o lectură dacică: E GOZE NO VIU S-VOT UM POSUI. Traducerea: "Fie ca niciun duşman din faţa mea să nu scape viu!"
          Lexic:
     E - "fie"; cf. rom. e;
     GOZE - "duşman; rău; urât; boală; înţepătură; inflamare; umflare"; cf. rom. goz "gunoi"; gâză; guşă; Guzu (nume);
     NO - "nu; niciun; nimeni"; cf. rom. nu; ne-;
     VIU - "viu"; cf. rom. viu; vioi; latin. vivus "viu; în viaţă"; grec. vios "viaţă";
     S-VOT - "din faţă; dinaintea; din (de) privire"; cf. rom. bot; bât "bunic; strămoş"; rus. vot "iată";
     UM - "al meu; mie"; cf. rom. îmi;
     POSUI - "a scăpa"; cf. rom. a păsui.
     Cât priveşte slovele încercuite, ele aparţin vechiului nostru alfabet, aşa-zis "chirilic", şi pot fi citite astfel: I CHIRI "Celor Divini; Celor Minunaţi; Celor de Sus; Celor Superiori"; cf. rom. ei; îi; i-; hireş "arătos; celebru; chipeş; faimos; frumos; ilustru; mare; renumit; reputat; vestit"; chir "domn; cucon; jupân"; latin. carus ”scump; drag; iubit”; heros ”erou; semizeu”; herus ”stăpân; suveran”; alban. hir "farmec; graţie". Aceleaşi litere pot fi citite şi ca I RICHI "De la Rege"; cf. rom. rigă; rege; latin. rex, got. reiks ”rege”.
     Aşadar, regele Zenovius a oferit donariul Zeilor!
     Iată o altă lectură, tot dacică: EGO ZEN O VIUS VO TUMP O SUI E GOZE NOV I USVOT UM POSUI. Tălmăcirea: ”Eu, Domnul de Rouă (Apă), pe Tâmpa am ridicat un Templu (Lăcaș) Nou al Victoriei Neamului”; cf. latin. ego ”eu”; rom. zân ”divinitate; zeu”; zână; alban. zane ”zână”; zonje ”doamnă”; rom. baie; a (se) îmbăia; a bea; piuă ”adăpătoare; jgheab; vâltoate; instalație acționată de o apă curgătoare, în care se bat dimia, postavul etc.”; alban. vese ”rouă”; vesoj ”a cădea roua; a stropi”; rom. pe; Tâmpa; dâmb; a sui; a - art. adj.; o; casă; latin. cassis ”cască de metal”; casa ”colibă; bordei; baracă militară”; rom. nou; latin. novus ”nou”; rom. a izbuti; a izbândi; izbândă; îmi; alban. im ”meu”; latin. pusio ”băiețaș”; alban. fis ”neam; rudă; seminție; ascendență; trib”; ital. paese, franc. pays ”țară”. 
     Într-adevăr, pe muntele Tâmpa se mai văd și astăzi ruinele unei cetăți construite pe vechiul templu dacic. Numele medieval de Corona al Brașovului sugerează că acest oraș a fost o vreme curte domnească. Portretul Domnului de Rouă din grota de la Șinca Veche întărește această localizare. Acest mare conducător i-a izgonit pe Romani peste Dunăre, redându-i astfel Independența Daciei.



     Și încă o citire: EGO ZEN O VIUS VO TUMP O SUI E GOZEN O VIUS VOTUM POSUI. Traducerea: ”Eu, Domnul de Rouă, din Mormânt mă voi ridica, spre a răzbuna (răsplăti) pe drept Suferințele Neamului”; cf. latin. ego; rom. zân; zână; alban. zane; zonje; rom. baie; a (se) îmbăia; a bea; piuă; alban. vese; vesoj; rom. pe; dâmb; latin. tumba ”groapă; mormânt”; rom. a (se) sui; KOSON; rom. a căzni; caznă; hasnă ”vistierie”; husăn, husân ”alică”; rom. o; a păsui; latin. pius ”legiuit; drept”; rom. a  vătăma; patimă; a pătimi; vidmă; vădan(ă); latin. pusio; alban. fis; ital. paese, franc. pays ”țară”. Vino, doamne!

                                                                                               Adrian Bucurescu

marți, 13 septembrie 2016

Biserica din Sasarău, Maramureş. Foto: Florin Eşanu


E noapte în Madagascar





          Moment zgubilitic

E noapte în Madagascar
Şi-ntreaga junglă face nani.
Îşi pierd laponii gologanii
La popa-prostu şi ţintar.

Aşa-i când n-ai noroc! Şi iar
Îi bâzâie muştele ţeţe.
Văzduhu-i plin de frumuseţe
Şi toţi laponii joacă-n bar.

Aşteaptă vasul legănat
De unda blândelor maree.
Laponii n-au nicio idee
Dacă-n Covasna a plouat.

Bronzaţi, laponii cântă-n van.
Termitele mereu îi pişcă.
Unde-s bătăile cu frişcă?
Mais ou sont les neiges d'antan?

Şi unde schiuri să găseşti,
Când leii survolează zona?
Unde-i prinţesa Navalona,
Ce-a studiat la Bucureşti?

                Adrian Bucurescu


luni, 12 septembrie 2016

Las Vegas



                                                             Foto: Valeria Bucurescu

Ospiciu în flăcări





Peste glumele bolnave
stropi de foc au picurat
şi-n oglinzile concave
a privi sunt condamnat.

Cine mai mărturiseşte
singur c-a înnebunit?
Din oglinzi iar mă priveşte
chipul meu schimonosit.

Mi-ar trebui şi-o tichie
şi vreo şapte zurgălăi...
Unde eşti, copilărie
ce mă ciufuleai prin văi?

Scânteiază perle-n troacă,
minus cu minus fac plus.
Pompierii cu foc joacă
sârba-n discotecă sus.

Deci, trăiască balamucul,
unde moartea nu o simţi!
Ce frumos mai cântă cucul
din rotiţele cu zimţi!


                          Adrian Bucurescu

duminică, 11 septembrie 2016

Adrian Bucurescu, la Los Angeles. Foto: Valeria Bucurescu


Povestea vorbei





          Răbdări prăjite

     Cum, de obicei, românul face haz de necaz, aşa face şi în privinţa foamei, prin imagini care mai de care mai fistichii. De pildă, despre cel ce rabdă de foame spune că se hrăneşte cu răbdări prăjite, iar masa lui are trei feluri de mâncare: foame, poftă şi sare. Flămândul ar mânca şi cu ochii. Foamea nu are oprelişti şi-l goneşte şi pe lup din pădure. Mai tare şi mai vrăjmaşă jiganie decât foamea nu este. De foame, până şi arhimandritul fură, iar flămândului şi o bucată de mămăligă rece i se pare plăcintă. Numai un ticălos îi dă flămândului o scobitoare. Vorbele nu potolesc foamea. De foame, mănânci şi pere pădureţe. Foamea e cel mai bun bucătar. E mare necaz când foamea nu-ţi dă răgaz. Celui flămând, pe trezie i se lipeşte burta de spinare, iar în somn i se pare că mănâncă. El nu se mai împiedică de bunele maniere, căci cu ruşinea sau cu bunătatea mori de foame. În dreptul unui sărac sau al casei sale se spune: aici şi-a rupt foamea gâtul. Foamea nu te lasă, chiar dacă n-ai ce să mănânci. Când burta e plină, priveşti pe toată lumea ca pe ochii din cap; când burta e goală, îi vezi pe toţi ca pe sarea în ochi. Orezul nu caută burta, ci burta caută orez. Nimeni nu a venit pe lume ca să moară de foame. Cât trece cioara peste gard, copilul flămânzeşte. Muma cea bună nu-i întreabă pe copii dacă le este foame. Aproape firesc, sătulul nu-i crede celui flămând. Ţiganul cântă de foame. Tot aşa, ţiganul mănâncă atunci când are, românul - când îi e foame. Goliciunea înconjură, dar foamea dă de-a dreptul. Lenea te lasă muritor de foame.
     În mitofolclorul românesc, divinitatea foamei este celebrul Flămânzilă, care, oricât ar mânca, nu se satură niciodată. Cum se ştie, acesta a fost descris cu mare artă de Ion Creangă, în "Povestea lui Harap Alb".

                                                                                                           Adrian Bucurescu