luni, 12 septembrie 2016

Ospiciu în flăcări





Peste glumele bolnave
stropi de foc au picurat
şi-n oglinzile concave
a privi sunt condamnat.

Cine mai mărturiseşte
singur c-a înnebunit?
Din oglinzi iar mă priveşte
chipul meu schimonosit.

Mi-ar trebui şi-o tichie
şi vreo şapte zurgălăi...
Unde eşti, copilărie
ce mă ciufuleai prin văi?

Scânteiază perle-n troacă,
minus cu minus fac plus.
Pompierii cu foc joacă
sârba-n discotecă sus.

Deci, trăiască balamucul,
unde moartea nu o simţi!
Ce frumos mai cântă cucul
din rotiţele cu zimţi!


                          Adrian Bucurescu

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu