Peste glumele bolnave
stropi de foc au picurat
şi-n oglinzile concave
a privi sunt condamnat.
Cine mai mărturiseşte
singur c-a înnebunit?
Din oglinzi iar mă priveşte
chipul meu schimonosit.
Mi-ar trebui şi-o tichie
şi vreo şapte zurgălăi...
Unde eşti, copilărie
ce mă ciufuleai prin văi?
Scânteiază perle-n troacă,
minus cu minus fac plus.
Pompierii cu foc joacă
sârba-n discotecă sus.
Deci, trăiască balamucul,
unde moartea nu o simţi!
Ce frumos mai cântă cucul
din rotiţele cu zimţi!
Adrian Bucurescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu