joi, 28 iulie 2016

La Sărăţeni




     29 Iulie 1950




Poruncă-n ceruri
Şi pantomimă,
Straniu jucată-n
Lunca Sublimă.

                    A. B.

Aleksandr Burzeanţev - ÎN PATRIA LUI SERGHEI ESENIN.


                                                                         
                                                                Lapoviță

Сергей Есенин / Serghei Esenin





          "Ветры, ветры, о снежные ветры..." / "Vifore, vifore, volbure de nea..."

Vifore, vifore, volbure de nea,
Spulberaţi viaţa mea ce s-a dus!
Aş vrea să fiu iar acasă copil
Ori floare sălbatică, dar nu-s.

Vreau, când la stână cornul răsună,
În amurg să mor pentru toţi, pentru mine.
Seara, zurgălăii de stele, de Lună,
Spuzesc neaua cu clinchete line.

Limpede şi dulce e un cântec
Când topeşte o durere amară.
Aş dori să fiu un copac
Cu un picior în drumul de ţară.

Caii nechează, se frâng alunii.
Vreau să le sărut crengilor chiciura.
Haide, săltaţi, labe ale Lunii,
Tristeţea mea la cer cu ciutura!

                                            1919

     Переводчик: Адриан Букуреску
     Traducere din limba rusă: Adrian Bucurescu

miercuri, 27 iulie 2016

Pe imaş. Foto: Florin Eşanu


Povestea vorbei







          Cuiul lui Pepelea

     Pepelea este un îndrăgit personaj popular, sărac, dar vesel şi isteţ. S-ar putea ca numele să-i vină de la a (se) păpăli "a (se) strivi; a (se) terciui", ce ar lămuri snoava cu cuiul din celebra expresie. Într-un basm, după care s-a inspirat şi Vasile Alecsandri pentru piesa de teatru "Sânziana şi Pepelea", eroul, după mai multe peripeţii, izbuzeşte să se însoare cu o domniţă frumoasă foc, în pofida bogaţilor săi rivali.
     Cât priveşte celebrul său cui, se spune că Pepelea, de prea multă sărăcie, s-a hotărât să-şi vândă casa arătoasă pe care o moştenise de la părinţi. Zis şi făcut. S-a învoit cu un bogătan din sat, care pusese demult ochii pe casă, să i-o dea, dar cu condiţia să-şi păstreze dreptul asupra unui cui din perete, pe care, zicea Pepelea, îl bătuse acolo un strămoş de-al lui. Crezând că a dat de un chilipir, bogătanul s-a învoit şi au întărit târgul printr-un hrisov. Numai că, încă din prima zi, Pepelea intra în casă de câteva ori, ba să-şi pună căciula în cui, ba să şi-o ia, ba să agaţe o traistă, apoi venea să şi-o ia, şi tot aşa, că i se acrise cumpărătorului. Într-o zi, flăcăul şi-a pus în cui o desagă cu diferite merinde: ceapă, brânză, slănină, nişte murături şi altele. Şi n-a mai venit! A trecut mai mult de o săptămână şi cei ai casei au simţit o duhoare de-ţi muta nasul, aşa că... s-au mutat şi ei în alt sat, ca să nu-i mai râdă cei ce ştiau ce se întâmplase. Şi uite-aşa, a rămas Pepelea şi cu casa şi cu banii luaţi pe ea!

                                                                                                       Adrian Bucurescu

marți, 26 iulie 2016

NĂLUCA DIN CODRU



                                                                                          Colecție particulară