Moroşence, la Sighetu Marmaţiei. Foto: Florin Eşanu

*

     Moment zgubilitic

          Ciulinii Bărăganului

Peste prispa casei mele,
Trece-un stol de rândunele.
Pisicile-nghit în sec
Şi cu ochii le petrec.

Peste ţigle de mătase
Trece un maldăr de oase.
Câinii latră, ursul trece,
Şi n-am cu cine petrece.

Peste mirişti şi grădini,
Zboară în amurg ciulini,
Iar mie gândul îmi zboară
La clondirul din cămară.

Aoleu, ciulini, ciulini,
Cum zburaţi voi la streini,
Care, cheful să vi-l strice,
Vă vânează cu alice!

     Morala:
     Rupt e ca din tare stâncă
     Un proverb precum e fierul:
     Nu tot ce zboară se mănâncă,
     De pildă, elicopterul.

                      Adrian Bucurescu

Maramureş. Foto: Florin Eşanu

          Сергей Есенин / Serghei Esenin

          "Разбуди меня завтра рано..." / "Trezeşte-mă devreme mâine..."

Trezeşte-mă devreme mâine,
O, tu, mama mea răbdătoare,
Să-i ies în drum, printre coline,
Unui drag oaspete în întâmpinare.

Eu astăzi văzui împlântate
Nişte largi urme de roţi pe grui.
Prin ceţoasele crengi răzbate
Vântul cu auriul vârtej al lui.

Mâine, în zori, el iute-o alerga,
Şapca Lunii în tufe îndoind,
Şi o iapă în joacă o flutura
Coada ei roşie peste grind.

Mâine să mă scoli de timpuriu,
Lumina în casa mare aprinzând,
Pentru că se spune că va să fiu
Un vestit poet rus în curând.

Eu de tine, de oaspete oi cânta,
De soba noastră, de cocoş, de toate,
Şi pe cântecele mele s-o vărsa
Laptele vacii tale roşcate.

                                       1917

     Переводчик: Адриан Букуреску
     Traducere din limba rusă: Adrian Bucurescu

Mormântul celor fără de mormânt, Balaciu, jud. Ialomiţa.

                                                                                                 Foto: Florin Eșanu

     Monumentul, dedicat morţilor fără de mormânt, a fost realizat după planurile arh. Anghel Marcu, şi se află între Mânăstirea Balaciu şi ruinele cetăţii getice Helis.

Povestea vorbei:Țara lui Papură-Vodă

     În folclor, "Ţara lui Papură Vodă" înseamnă o ţară fără stăpân, unde legile nu mai există sau sunt încălcate frecvent. Din păcate, starea actuală a ţării noastre face ca această veche expresie să fie mai actuală ca oricând...
     Dar cine să fi fost Papură Vodă, de e pomenit până în zilele noastre? Se pare că au fost... doi cu acest nobil titlu. Însă cel mai vechi e Ştefăniţă Lupu, domnitor al Moldovei între 1 Decembrie 1659 şi 29 Septembrie 1661. Domnia i-a fost tulburată de pretendenţii  la tron aduşi de Turci şi Tătari, după care au urmat o ciumă şi o foamete cumplită. În "Letopiseţul Ţării Moldovei", Miron Costin scrie: "Înţelegându Ştefăniţă Vodă că treace Constantin Vodă Nistrul la Soroca, au ieşit la Coiceani cu oastea sa ş-au pus tabăra acolea, însă oastea era pre puţină, că ţara într-aceaia foamete era într-aceala anu, cât mânca oamenii papură uscată în loc de pâine, măcinând-o uscată. Şi de pe aceaia foamete porecliia şi pre Ştefăniţă Vodă, de-i dzicea Papură Vodă".
     Apoi, pe vremea când Imperiul Habsburgic stăpânea Oltenia, boierii l-au convins pe un fost haiduc, ce fusese şi pandur în slujba Austriecilor, pe nume Neagu Papură, să conducă o poteră pentru a mai potoli atacurile haiducilor şi hoţilor. Provenit el însuşi dintre haiduci, Neagu Papură a închis ochii, lăsându-i să jefuiască în continuare. La câteva luni a fost înlocuit de boieri şi a luat iar drumul codrului, după ce a întărit zicala "Ţara lui Papură Vodă", provenită din Moldova.

                                                                                            Adrian Bucurescu

Astăzi sărbătorim Ziua Drapelului Naţional!