O carte de istorie ezoterică
sâmbătă, 9 noiembrie 2024
vineri, 1 noiembrie 2024
sâmbătă, 12 octombrie 2024
Maria, Zeița Supremă, în ipostază războinică
Gemă getică, descoperită în cetatea Romula, astăzi Reșca-Dobrosloveni, jud. Olt
joi, 10 octombrie 2024
sâmbătă, 7 septembrie 2024
luni, 19 august 2024
Pe-o gură de Rai
În pădurea Groasa
Nu știe ce-i coasa
Iarba deasă,
Iarba grasă și frumoasă.
Fluturi de toate culorile
În zig-zag salută zorile.
Flori cât roțile de car
Pline ochi sunt de nectar.
Albinele, cu duiumul,
Florilor le sorb uiumul.
Mierle și privighetori
Cântă ca de sărbători
Și-n limpezi verșuri de cuci
Ghicești doine de haiduci,
Iar din vremile bătrâne
Groasa e tărâm de zâne,
Și-n poiana cea mai largă
Inorogu-n zori aleargă.
Din ferigi, după orândă,
Spiridușii stau la pândă.
Umbre lungi se țes în mreajă.
De unde atâta vrajă?
Nu cumva Groasa-i un loc
Raiului mândru metoc?
Că-n a teilor mireasmă
Picură din cer aiasmă.
Pociovaliște prea sfântă
Pădurea mea mă descântă
Și-n piept un crin mi-nflorește.
Doamne, miluiește!
Adrian Bucurescu
sâmbătă, 10 august 2024
sâmbătă, 3 august 2024
marți, 25 iunie 2024
luni, 17 iunie 2024
vineri, 7 iunie 2024
miercuri, 29 mai 2024
joi, 16 mai 2024
luni, 13 mai 2024
Farmec de Lună
Dalbă monahie a Domnului,
Luna urcă pe culmea hornului,
poleind șindrila de pe casă.
Lună Plină, Lună frumoasă!
Luna și stelele - polog chindisit
cu fire de aur și de argint.
E o noapte osebită de alte,
e o noapte de jinduri înalte.
Noapte limpede, fără de nori,
și evghenită de privighetori.
În grădini regina-nopții se-nvoaltă,
amirosind până în Lumea Cealaltă,
unde dalbii de pribegi s-au dus
și ne veghează mereu de sus,
să nu rătăcim pe pământ,
s-ajungem și noi în Plaiul Sfânt,
unde Domnul să ne primească
din mila Lui împărătească.
Farmec de Lună. Noapte lină.
M-am împărtășit cu lumină.
Adrian Bucurescu
duminică, 12 mai 2024
joi, 9 mai 2024
luni, 6 mai 2024
duminică, 5 mai 2024
miercuri, 24 aprilie 2024
Cavalerul Trac
În iazul plin de lintiță,
neîncercat de undiță,
s-a aciuit un dimon mare,
de-nspăimânta nouă hotare.
Balaur negru și-mbălat,
fura ades fete din sat,
în negrul hău târându-le
și iute înghițindu-le.
Zadarnic îl pândeau străjerii,
căci i-adormea în faptul serii,
și când cocoșii îi trezeau,
a pagubă că fluierau.
Și azi-așa, și mâine-așa,
iată pe cal, săltând în șa,
un sfânt cu lancea de olmaz
se-abate-n marginea de iaz.
Și, pe când, noaptea, pe furiș,
dihania din stufăriș
apucă drumul către sat,
dă de voinicul încruntat,
care-l țintește viforos
și mi-l răpune pe solzos.
De biruință purtător,
rămase sfântul în popor,
și spaimă pentru orice drac
e Cavalerul nostru Trac.
Și Sfântul Gheorghe, pe alt nume,
e pomenit și azi în lume -
oștean înscris în Sfânta Cruce,
ce-n Miezul Raiului străluce.
Adrian Bucurescu
luni, 25 martie 2024
Cu părere de rău
Care ochi au scăpărat întâi,
de i-au aprins și pe alți doi?
Cine a mirosit întâi a gutui?
Cine-a găsit trifoiul cu patru foi?
Am trecut țări și mări,
ca să-ți sărut genele lungi,
dar ne-am pierdut prin neguroase zări.
Multă vreme a trecut de atunci.
Anii mei între timp s-au sărat,
ochilor li s-a pălit culoarea.
Lacrimile tale s-au evaporat
și a rămas pe obraji numai sarea.
Nu știu nici acum ce s-a-ntâmplat,
cum prin orgolii ne-am pribegit.
Chiar dacă eu mă simt vinovat,
ca pe tine alta n-am iubit.
Te-or fi mângâind mâini străine.
Pe poteca noastră a crescut dudău.
Nu mai știu nimic despre tine.
Pe poarta Dorului scrie ”Câine rău”.
Adrian Bucurescu
luni, 18 martie 2024
Ceasul astral
Mi-e dor de Soare, mi-e de Lună,
mi-e de steaua mea cea bună,
mi-e și de iubita mea,
care petreceam cu ea
și pe nor și pe senin,
și amirosea a crin.
Domniță de viță rară -
dorul ei tot mă-nfioară.
Pe ceasul inimii
mi s-a-ntipărit ora noastră astrală
de dor de ea, draga mea ideală.
De atunci bat secundele,
dar minutarele ceasului
nu se mai urnesc,
în semn că acesta
a fost singurul meu
noroc pământesc.
Adrian Bucurescu
miercuri, 13 martie 2024
În așteptare
În freamătul proaspăt al zorilor
picură mir din sânii norilor.
Mirul stropește brazda și plugul,
miluind către vară belșugul.
Și tot când se revarsă zorii,
spre Miazănoapte zboară cocorii.
Murmură-n schit un imn ancestral,
clopote bat în ritm astral.
Pe acest meleag ferit de tristețe
îngeri și zâne își dau binețe.
Doar eu de zile întregi tot sper
să primesc o scrisoare din Cer.
Adrian Bucurescu
joi, 7 martie 2024
sâmbătă, 2 martie 2024
Martie
Cu aripi de vânt, Primăvara
survolează răstoacele.
Gata! Baba Dochia și-a lepădat
cu obidă cojoacele.
Năvalnic, Soarele răzlețește
catargele norilor,
iar pe deasupra lacului
țipă unghiul cocorilor.
O mamă tânără în pridvor
pruncul își leagănă.
E un parfum îmbătător.
În sălcii mierlele doine tragănă.
Cai hieratici se destramă în zariște
ca amintirile-n sihla misterului.
Fata Morgana, cu furca în brâu,
paște oile cerului.
Adrian Bucurescu
miercuri, 31 ianuarie 2024
duminică, 7 ianuarie 2024
Taina unei nopți de iarnă
Ileana Cosânzeana, din cosiță floarea-i cântă, nouă-mpărății ascultă
Basm popular
Un candelabru pogoară din cer
Lin, cu lumini siderale.
Privesc pe geam. Afară-i ger.
Din hornuri fumul suie agale.
Văd iar un castel pe colină,
Tot în chiciură strălucind,
Tot îmbrăcat în lumină,
Cu turnuri semețe pe magicul grind.
De-acolo se-aude un cântec dulce
Și oaspeți de vază dănțuiesc.
Duce-m-aș și tot m-aș duce
La acel castel împărătesc.
Acolo domnește aceea căreia
Din cosiță floarea-i cântă.
O, de când vreau să ajung la ea,
Să mă închin ca la o sfântă!
Dar, când să urc, castelul dispare
Cu toată frumusețea din el,
Și rămân într-o mistică stare
Pentru taina acelui castel.
Cocoșii au cântat, zorii mocnesc,
Și candelabrul vrăjit s-a stins.
Ce-a fost aievea? Ce-a fost ceresc?
Cu fulgi de olmaz ieri de ce-o fi nins?
Adrian Bucurescu
Abonați-vă la:
Postări (Atom)