Brusturele

 

          Leacuri arhaice

     Brusturele (Arctium lappa), zis și lipan, face parte din familia Compositae și crește prin locuri necultivate, maidane, pe lângă drumuri. În unele ținuturi, se întrebuințează pentru vopsit în negru, în amestec cu brusture amar, arin, sovârf și coji de nucă. 

     Brusturele este una dintre cele mai importante plante din medicina arhaică. Frunzele crude se pun pe răni, buboaie, uime, scurte, umflături, pălituri. Împotriva uimelor, la Tătăruși, jud. Suceava, se descântă astfel: 

Uimă uimăreață,

Ia-te pe drumăreață

Și te du la Marea Roșie

Și bea apă din Marea Roșie

Și ieși afară la Soare

Și crapă ca o cicoare!

     În Maramureș, după ce se pun frunze de brusture pe uime, se descântă așa: 

Uimă uimată,

Cată și-napoi îndărată,

Că Ciudă-Rece

Nuntă face

Și chiamă toate bubele

Și toate uimele,

Numai uima lui N. o uita

Și nu o chiemat.

De ciudă și de bănat,

O secat

Și s-o uscat.

     În unele ținuturi, mamele își oblojesc pruncii cu frunze de brusture, unse cu unt, după ce-l scot din scăldătoare. La Nereju, jud. Vrancea, copiii se învelesc cu frunze de brusture amar numai când au crampe. În alte sate, pentru greutate la inimă, se fac legături la buric cu trei rădăcini de hrean pisat și fierte în borș, îngroșate apoi cu tărâțe. Iată un descântec de greutate la iniă, transcris în anul 1809:

Voi, plecăcioase

Mâncăcioase,

Să vă luați și să vă duceți

La fata lui Raiu-Împărat,

Că v-au poruncit,

Că au lăsat o vacă grasă

Să vă ospăteze,

Că N.

Nu vă știe ospăta,

Nici adăpa,

Nici așterne,

Nici culca,

Nici odeni!

     Rădăcina de brusture, plămădită în rachiu, se ia împotriva vătămăturii. Uneori, se descântă de vătămătură și apoi se aplică decoctul rădăcinilor, scoase înainte de răsăritul Soarelui. În unele locuri, frunzele de brusture, fierte cu scai voinicesc, se folosesc împotriva frigurilor, descântându-se astfel:

- Bună dimineața, N.,

- Dă-mi o perină și un levicer,

Că mi-a venit un musafer!

- Bună seara, N.,

Na-ți perină și levicerul,

Că mi-a plecat musaferul. 

     La nașteri grele, se fierbe brusture, se strecoară zeama, se pune zahăr și se dă lehuzei, care apoi bea trei zile ceai de romaniță, să se curețe. În Sanț, jud. Bistrița-Năsăud, brusturele se pune pe cap împotriva junghiurilor. Când pielea arde ”ca focul”, se pun frunza verde pe piele. La Clopotiva, în Țara Hațegului, bolnavului de lingoare i se pune o frunză de brusture pe cap, ”ca să-i tragă răutatea”. În alte ținuturi, frunzele de brusture udate cu oțet sunt un leac împotriva durerilor de șale, iar unse cu unt sau unsoare, pentru dureri de piept; iar numai pălite în foc, pentru junghiuri și dureri de inimă. În alte locuri, pe frunze de brusture se pune rădăcină de păpădie prăjită, amestecată cu smântână proaspătă și apoi se leagă cu ea împotriva durerilor reumatice. Cu decoctul plantei se fac și spălături pentru creșterea părului. 

                                                                                               Adrian Bucurescu