luni, 4 iulie 2022

La revărsatul zorilor

 


 

S-a pornit să latre la Lună

cățelul pământului.

Umbre prelungi și spăimoase

tulbură somnul vântului.


De frica trecutului

se înfioară iarba și florile.

Cine sugrumă cântul cocoșilor?

Cine a stins lumânările?

 

Totuși, prin câlții zorilor

se lămuresc săgeți de lumină

și o mierlă astrală

cântă la noi în grădină.

 

Nevăzut de iscoade, mă-nchin

la moaștele de cenușă ale Dacilor.

În lanul de orz picură ca mirul

tristețea din purpura macilor.

 

                     Adrian Bucurescu



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu