Aprilie în Calendarul Tracilor

 

     Numele autentic românesc al lunii Aprilie este PRIER. I-am găsit etimologia în numele unui erou trac, PERIERES, participant la războiul troian. Iată și tâlcurile acestui nume: 1. PERI ERES ”Fiii de Sus”; PERI E RES ”Trecerea Apei”; a birui; râu; rouă; latin. ros ”rouă”. * Acest tâlc este legat de fuga Gemenilor Divini și a Familiei Lor Adoptive peste râul Naparis, spre a scăpa de persecuțiile regelui scyth, Erete. 2. PERI ERES ”Al Patrulea Răstimp”; cf. rom. a despica firul în patru; germ. vier, engl. four ”patru”; rom. ieri; latin. era ”eră; epocă; număr”; alban. ere ”eră; epocă; ev”; germ. Jahr, engl. year ”an”. * De aici se vede că Romanii și-au reformat calendarul după cel tracic, căci până ce să-l schimbe, Anul Nou începea la ei la 1 Martie. 3. PERI E RES ”Natura Înnoită (Înviorată)”; cf. rom. fire ”natură”; iar, iară, iarăși; alban. i ri ”tânăr; nou”. 4. PERI ERES ”Sărbători Mari; Frumos Tare; Curățenie Mare; Lumină (Căldură) Mai Multă”; cf. rom. a prii; păr (bot.); vară; perie; a peria; var; a vărui; pară de foc; latin. feriae ”zile de sărbătoare; sărbători; repaus; odihnă”; rom. oraș; uriaș; grec. oros ”munte”. 5. PERIERES ”Frumusețe; Curățenie; Plăcere; Sărbătorire; Ceremonie; Ocrotire; Farmec”; cf. rom. Prier; periere; Împrouratul - obicei popular la Sângeorz, adică în ziua de 23 Aprilie, constând în scoaterea vitelor spre zori la păscut, cât mai departe de sat, considerându-se că vitele care pasc iarba înrourată sunt apărate de strigoaice; latin. ferior ”a fi în sărbătoare; a fi în repaos”; franc. parure ”parură; podoabă din flori de lămâiță și beteală, purtată de mirese pe cap”. 6. PER I ERES ”Adevărat S-a înălțat”; cf. latin. verus ”adevărat; autentic; drept; just; cinstit”; slav. vera ”credință”; rom. oraș; uriaș; grec. oros ”munte”.

     Dar mai frumos și mai frumos e că PERIERES însemna și ÎNVIEREA; cf. rom. a se înviora ”a da sau a prinde viață; a se însufleți; a se înveseli; a se întrema după o boală”; înviorare ”dezmorțire; însuflețire”. 

     În lumina mai multor cercetări, se vede că în luna Aprilie, la Traci, aveau loc mari ceremonii și sărbători, printre care cele echivalente cu Floriile noastre și cu Învierea lui Apollon-Zalmoxis. La ei, Paștele era o sărbătoare fixă, ținută la 23 Aprilie, actualmente Sărbătoarea Sfântului Gheorghe, Purtătorul de Biruință. 

                                                                                                                 Adrian Bucurescu

Soare de Primăvară

 

                                        Tablou de Viktor Borisov-Musatov

Primăvară

 

                                   În Grădina Mea de la Sărățeni 

                                                                     Foto: Geta Adi

Iarna de... Primăvară

 

 

                                            Viața Pastorală

Taina Kosonilor

 

     Două tipuri predominante de monede dacice s-au descoperit la Sarmizegetusa Regia, unul care poartă uneori inscripția SAR(I)MIS VASILE(EOS), iar celălalt cu inscripția KOSON. Cele mai multe din primul grup reprezintă un erou pe un cal sau un cal singur. 

 

     Aceste monede au fost emise cu siguranță de regele DE C(H)EBAL ”Cavalerul; Călărețul; Cu Calul; Care duce (transportă); Care conduce”; cf. rom. de; engl. the; rom. cobilă ”iapă; cal”; latin. caballus ”cal de poveri”; cobiliță; rom. ducipal ”cal sprinten, voinic, frumos”.

 

 

     Cum era obiceiul graiurilor geto-dacice polisemantice, numele a fost tâlcuit și ”Cu Două Capete”; cf. rom. doi, două; latin. duo, duae, alban. dy ”doi; două”; rom. cap; latin. capillus ”părul capului”; grec. kephale ”cap”. Așa apare chipul marelui rege pe o monedă descoperită la Sarmizegetusa Regia. Acest ultim tâlc poate însemna și că Decebal avea două funcții: rege și mare preot. SAR(I) MIS înseamnă ”Cel care păzește Datinile”; cf. rom. sero ”a zăvorî; a închide”; missa ”mesă; liturghie”; mos ”obicei; lege; regulă”.

     Pe reversul monedei din stânga, în fața unei porți a cetății se zărește și Svastica, simbol al Celor Doi Zalmoxis, alcătuit din doi de Z, inițiala teonimului. Apoi, moneda din dreapta, cu două capete, îl poate reprezenta și pe regele Buerebuistas.

     Dată fiind raritatea acestui fel de monede, ne putem gândi că sunt cele scăpate ca prin farmec de jaful cumplit al Romanilor.

     Cel de-al doilea tip, KOSON-ul, a fost emis de unul dintre cei mai mari regi ai Daciei, supranumit ROMAN, cu variantele LOMAN, RAMUNC, ROMON etc. Kosonii descoperiți sunt atât de mulți încât nu doar că au umplut muzeele României, ci și pe cele ale altor state. Aceasta înseamnă că după marele jaf din partea Romanilor, Dacia a reușit să-și revină economic, grație îndeosebi marelui rege ROMAN / ROMON, eliberatorul și unificatorul țării.

     Și inscripțiile de pe astfel de monede suportă lecturi amestecate: În cheie ”chirilică” sau în alfabetul grecesc, slovele se citesc chiar KOSON. Numai că S ”Sigma” este un M latinesc răsturnat. Totodată, pe mai multe monede K este înscris astfel încât poate fi citit ca R. De altminteri, pe alte monede, alături de KOSON întâlnim iarăși R sau ligatura RK, care este cheie pentru dubla citire ROMON și KOSON. 

 

     Vine încă o lectură a celor scrise pe monedele respective, de data aceasta în versuri:

     ROMON

     KO SON

     ROMON

     KOSON

     O traducere a stihurilor este aceasta: ”Romon cu Fiii înving Dușmanii”.

          Lexic: rom. cu; sin (arh.) ”fiu; fiul lui”; germ. Sohn, engl. son, slav. syn ”fiu”; rom. căsan ”om din casă; de-al casei”; a rămâne ”a lăsa în urmă pe cineva; a-l întrece; a-l bate; a-l învinge”; Român; a cășuna; guzan ”guzgan; șobolan”. Toate cuvintele au corespondente în română, acest strigăt de luptă putând fi considerat ca una din primele atestări ale limbii noastre. Așadar, mai va până la ”Scrisoarea lui Neacșu din Câmpulung”!

     Pe monede, regele este înfățișat mai mereu cu cei doi fii ai săi. 

     În aparență, SON și KOSON sunt forme de singular. Totuși, în dacă, respectiv în străromână, acestea erau și plurale, cum sunt și astăzi în dialecte. Astfel, în cel meglenoromân apar mai multe exemple în acest sens: scândur - scânduri; limb - limbi; ficior - ficiori; coz - cozi; văț - vaci; suror - surori etc. Iată și câteva exemple din dialectul istroromân: fețor - feciori; gras - grași; pinez - bani; sor - surori; mul'er - muieri; lup - lupi. Aceasta demonstrează că, în româna arhaică, și SON și KOSON puteau fi și forme de plural. 

 

     Cum am mai afirmat în mai multe postări, împăratul Roman a fost cel care în fruntea oastei Daciei  i-a izgonit pe Romani peste Dunăre, ceea ce ”istoricii” noștri numesc ”retragerea aureliană”. Dar când s-au retras vreodată Romanii de bună voie? Roman a mărit hotarele Daciei, în vremea domniei lui țara înflorind în toate domeniile, ajungând și mai bogată decât în vremea lui Decebal. Ca dovadă, sunt și alte corespondențe dacice ale termenului KOSON în limba română: hasna (arh.) ”vistiereia țării; tezaurul Statului”; hasnă ”folos; roade ale pământului”. 

     În folclorul nostru, imaginea legendară a lui Roman s-a păstrat în supranumele Domnul de Rouă.

 

                                                                                                   Adrian Bucurescu

Măria Sa, Decebal

 

                                         Regele Nostru Erou

Zodia Berbecului la Atlanți și la Români

 

     Zodia Berbecului este orânduită între 21 Martie și 20 Aprilie. Până ce să ajungă a Berbecului, la Atlanți și la urmașii lor, denumirea de BERBIS se referea la însuflețirea plantelor, specifică răstimpului respectiv. Iată evoluția sensurilor pentru B-ER'BIS: ”A Vegetației; Care crește; Care se dezvoltă; Care se înalță; În (cu; de; la; pe) Vârf; Care înțeapă; Care (se) taie; Care (se) ciupește”; cf. rom. iarbă; harbuz; aripă; Arăpașu, Erbașu (n.); latin. herba ”iarbă; iarbă verde; pajiște; pai (verde) al grânelor”; urbs ”oraș împrejmuit cu ziduri”; harpe ”sabie curbată; iatagan; seceră”; alban. harboj ”a (se) dezlănțui”. Iată cum s-a tâlcuit și VER'VIS: ”Creștere; Întărire; Superioritate; Înălțare; Săritură; Sus; Vârf; Înțepare; Suferință; Tăiere; Durere; Împungere; Impuls; Imbold; Sfat; Comunicare”; cf. rom. vârf; barbă; bărbos; vrabie; praf; breb ”castor”; berbece; pripas; a se pripăși; vorbă; a vorbi; latin. probus ”bun; de bună calitate; cumsecade; bun; cinstit”; vervex ”berbec”; verbum ”vorbă”;franc. paraphe ”parafă”;  ital. bravo, franc. brave ”viteaz; curajos; îndrăzneț”; ital., franc. verve ”vervă”. Cele mai multe sensuri au fost reprezentate de o ideogramă reprezentând un berbec, care a rămas și semnul Zodiei Berbecul. 

     Despre constelația omonimă, legendele românești spun că ”Berbecul, din care nu se văd decât coarnele, a fost dus de către om în călătoria lui la Dumnezeu și a rămas acolo de când cu lupta lui cu Diavolul”. 

 

     În ce privește Berbecul, un vechi zodiac românesc spune: ”De va tuna în numărul Berbecului despre Răsărit, va fi robie și peire multă. Fiarăle pământului vor fi sătule și va fi stricare mare. Războaie și rane și gâlciavă va fi. Pâinea, poamele vor fi scumpe. Semănătura târzie nu va peri. În prunci cei tineri va fi peire. Celor ce umblă pă mare va fi înecare. Iară dă va fi cutremur, între Domni va fi schimbare. Și foamete și războaie, și va fi greotate și nevoie între oameni. Și în bărbații cei tineri va fi peire. Iar fiind cutremur noaptea, va fi mare nevoie între oameni. Și boierii nu să vor pleca Domnului său și vor fugi dă la dânsul, cugetându-i mult rău, și vor începe a să bate. Și în voinici nu va fi tocmire. Și un împărat dăspre Apus va muri. Și vo fi ploi multe. Și roadă în mălai și într-alte semințe. Iar în țara Eghipetului, foamete”. 

     Se spune despre nativii din Zodia Berbecului că au umor, poftă de viață, dar și că sunt foarte încăpățânați. Relațiile, viața profesională, dragostea și căsnicia sunt influențate de trăsăturile lor dominante. Se mai spune că au sensibilitate și creativitate artistică și talent în bucătărie. În general, despre nativii Berbeci se zice că au multă energie, o puternică forță intuitivă și cea mai mare voință de a acționa și de a izbuti.

 

     Piatra prețioasă reprezentativă pentru ei este diamantul, metalul reprezentativ e fierul, culoarea caracteristică - verde, ziua cea mai favorabilă - marți, iar numerele norocoase - 1 și 9.

     Termenul BERBIS, cu variantele BEREBIS, BEREVIS și VERVIS, este atestat ca oraș în Pannonia, adică din Dacia de Vest. Pe vremea domniei lui Buerebuistas, toată această regiune făcea parte din Imperiul Getic. Nu este exclus ca orașul să fi purtat chiar numele marelui rege, ca Alexandria numele lui Alexandru cel Mare. Numele lui Buerebuistas, apare și cu varianta BEREBISTAS, compus din BEREBIS TAS ”Viteazul cel (mai) Mare (Puternic); Teribilul (Grozavul) cel Tare”; cf. ital. bravo, franc. brave ”viteaz; curajos; îndrăzneț”; rom. des; tisă (bot.); Tisa (râu); alban. dash ”berbec”. 

                                                                                                        

                                                                                                      Adrian Bucurescu

Astăzi este Echinocțiul de Primăvară

 

                                     Fie cu Sănătate și Pace!

Caste la Geți. Glorie și sânge

 

 

      Prin secolul V î.e.n., Herodot pomenește de SIGYNI, care trăiau la Nord de Dunăre și care spuneau despre ei înșiși că sunt coloniști ai MAED-ilor, neam care trăia în părțile de N-V ale Iranului de astăzi. În limba acelor Iranieni, MA ED însemna ”Pe (la) Drum; Care umblă”; cf. rom. mă(i); alban. me ”în; încă; mai”; rom. hudă ”drum îngust; uliță”; latin. eadem ”pe același drum”; alban. udhe ”drum; cale; rută; traseu”; slav. hadu ”cale; potecuță”. În limbile din Europa, MAED a dus la termeni care indică negoțul; cf. rom. mită ”șperț; șpagă; dobândă; procent”; slav. mito ”plată; câștig; mită”; got. mota, germ. maut ”vamă”. În româna veche, mită însemna ”vamă”, la fel ca bulgarul mito și polonezul myto. 

     Așadar, după cum afirmau și Sigynii, Maedii erau negustori, care umblau de colo până colo cu marfa, întemeind chiar colonii, așa cum făcuseră și Grecii pe țărmul nostru, instalându-se în cetăți precum Histria, Tomis și Callatis. Coloniștii Sigyni se așezaseră pe malul stâng al Dunării, cu avantajul că puteau să-și încarce marfa pe corăbii și s-o transporte pe fluviu.

     Un astfel de negustor, de călător era și cel numit de Geți SI GYN sau  DE CAINEOS ”Care umblă; Care aleargă; Cel Nomad; Care urmărește; La Pândă; Care se ascunde; Cel Viclean; Care vinde; Care trădează; Cel Dușmănos; Cel Sălbatic; Cel Negricios; Cel Străin; Cel Alienat”; cf. rom. se; de; engl. the; rom. goană; a goni; câine; hain ”uneltitor; trădător”;  a-și căni (părul) ”a-și înnegri (părul)”; latin. canis, alban. qen ”câine”; rom. jiganie; zăgan ”specie de vultur”; dihanie; dihonie; a jigni; țigan; a se țicni; a se țăcăni. Din tâlcurile de ”Negustorie; Vânzare; Marfă” româna a moștenit dugheană și zahana, iar albaneza, dogane ”vamă”. În fine, SI GYN / DE CAINEOS însemnau în graiul getic ”Câinele”, ceea ce duce la ipoteza că numele adevărat al lui Decaineos, în limba lui maternă, va fi fost altul. După cum scrie Strabon, Decaineos își avea principalul sediu într-o peșteră din Muntele Kogaionon, actualmente Peștera Ialomiței, în apropierea căreia s-au păstrat și oronime ca Piciorul Câinelui, Culmea Câinelui și Piscul Câinelui, altminteri inexplicabile. 

     Ca negustor, acest Sigyn umblase prin mai multe țări, după cum povestește Strabon în ”Geografia”, VII: ”Spre a ține în ascultare poporul, el (Buerebuistas) și-a luat ajutor pe Decaeneus, un șarlatan care rătăcise multă vreme prin Egipt, învățând acolo unele semne de prorocire, mulțumită cărora susținea că tălmăcește voința zeilor. Ba încă de un timp fusese socotit și zeu, așa cum am arătat când am vorbit despre Zalmoxis”. Probabil marele rege și nobilii geți fuseseră impresionați de misterele Egiptului, care încă mai era o țară înfloritoare. 

     Cert este că, la un moment dat, Iranianul a împărțit poporul get în caste, ca în patria lui natală și ca în învecinata ei Indie. În lucrarea ”De origine actibusque Getarum”, pe scurt ”Getica”, istoricul Iordanes dezvăluie denumirile acestor caste impuse Geților: PILEATI sau TARABOSTES, COMATI și CAPILLATI. 

 

                               Manuscris cu titlul istoriei lui Iordanes. Biblioteca Vaticanului

     Iată castele decise de Decaineos:

     Primul rang: PI LEATI ”Deasupra Mulțimii; Peste Omenire”; cf. rom. pe; liotă; Laiotă - n. unui voievod muntean; germ. Leute, rus. liudi ”oameni”. PILEATI ”Domnesc; Princiar; Bogat; Înfloritor; Împodobit”; cf.  rom. palat; balț ”văl de mireasă”; latin. Palatium ”colina palatină; Palatinul; palatul Cezarilor; palat”. 

 

     Variantă la primul rang: TAR AB OSTES ”Conducătorul (Deasupra) Armatei”; cf. rom. tare; tărie ”cer; înaltul cerului”; latin. ab ”de la; din”; rom. oaste; ostaș. * TARAWOSTES ”Comandant; Conducător”; cf. rom. staroste.

     A doua treaptă: CO MATI ”Care umblă; Care (se) deplasează; Cu Negoțul”; cf. rom. cu; a (se) muta; mită; latin. muto ”a schimba locul; a muta; a schimba; a modifica; a se schimba; a fi diferit”; mutuo ”a lua cu împrumut; slav. mito ”plată; câștig; mită”; got. mota, germ. maut ”vamă”. Atenție: În ”Noul Testament”, apostolul Matei este... vameș! COMATI ”Negustor; Târguială; Împrumut”; cf. rom. camătă.

     A treia stare: CAPIL LATI ”Care duc Greul (Greutăți) Care o duc Greu”; cf. rom. cobilă ”iapă; cal; suport pe care se sprijină plugul în timpul transportului”; rom. ladă; lat; latin. laetus ”străin care primea de la stat o bucată de pământ de cultivat, în schimbul unui tribut”; latus ”lat; larg; întins; mare; amplu”. CAPILLATI ”Truditorii; Suportare; Suport”; cf. rom. cobiliță.

      Socotiți ”Neoameni; Neomenoși; Răutate; Stricăciune; Viclenie; Ascunziș; Închiși”, cei dintr-a patra pătură nu sunt pomeniți de Iordanes. Starea aceasta era PARITHIA ”A Patra”; cf. germ. vier, engl. four ”patru”; rom. sfert; germ. vierte, engl. fourth ”al patrulea”; a (se) paradi; perete; firidă. Era echivalentă cu cea de PARIA a Indienilor! PARITHIA este înscrisă și pe lista plantelor medicinale dacice și poate fi identificată cu cea numită pe românește tâlhărea; cf. rom. furt; a părăta ”a pătimi”; pârât; vartă ”arest”; bortă; vârât;  latin. pirata ”pirat; corsar”; alban. biruce ”celulă; carceră”. E posibil ca acești PARITHIA să fi avut statut de sclavi, ca la toate societățile antice.

     Deocamdată, nu avem cum ști amănunte despre cursul evenimentelor de atunci. Câteva texte de pe tăblițele dacice de la Sinaia descriu conflictul dintre marele rege Buerebuistas și marele preot, dând de înțeles că ultimul a fost amestecat în asasinarea primului. 

     Șarlatanul fusese demascat. De aceea, poporul get l-a poreclit DECAINEOS ”Vânzătorul; Trădătorul”; cf. rom. dugheană; zahana; dehana ”cuvânt care exprimă dezaprobarea”; alb. dogane ”vamă”. 

     Până la apariția acelui străin în țara lor, Geto-Dacii erau toți liberi, iar în fruntea țării ajungeau cei mai vrednici dintre ei, indiferent de fosta lor stare. Un astfel de erou a fost ”cel mai mare peste regii din Tracia”, Buerebuistas.  

     Cine ar fi învins în proiectatul război între el și Caesar? Cum ar fi evoluat Imperiul Getic, Europa însăși, dacă nu s-ar fi întâmplat ceea ce s-a întâmplat? Ce-ar fi fost dacă marele nostru rege ar fi cucerit și unificat toată Tracia? De ce n-am visa?

                                                                                                               Adrian Bucurescu

Renașterea Daciei

 

 

    

     Ultimul împărat al Daciei a fost ROMAN sau LOMAN ”Luminosul”, cu acest nume fiind pomenit și pe un opaiț descoperit în cetatea de la Drobeta. Un tâlc al acestei, ROMAN E SIS, este ”Roman e cel mai Mare”; cf. rom. e; sus; alban. sasi ”cantitate”. 

 

     A domnit mulți ani luminoși, după ce a eliberat și a reîntregit Dacia, pe urmele marilor regi Buerebuistas și Decebal. În vremea domniei sale, țara a cunoscut o mare dezvoltare a culturii, științei și economiei, dar istoricii noștri nici că au habar de el, doar poporul păstrându-i amintirea cu poeticul titlu Domnul de Rouă.

     Dacă însă nu a rămas în literatura noastră scrisă, renumele lui l-a întipărit celebrul poem german Das Nibelungenlied ”Cântecul Nibelungilor”, care datează din veacul al XIII-lea, unde, în rândul 13 sl manuscrisului C, Aventura 22, Căsătoria Krimhildei cu Atilla, este pomenit Der herzog Ramunch uzer Vlachen lant, care, în germana medievală, înseamnă ”Principele Ramunc din Țara Vlahilor”. 

 

     A doua sursă privind acest mar conducător este un alt poem eroic, Bitterolf und Dietlieb, ”Bitterolf și Dietlieb”, compus tot în germana medievală la jumătatea secolului al XIII-lea, unde iarăși este pomenit Ramunc, care provine tot din Vlachen lant. 

     ROMANCH este supranumele eroului biruitor al Romanilor, așa cum aceștia din urmă își luau titluri ca Germanicus, Britannicus etc. după ce ănvingeau sau li se părea că învingeau unele popoare. 

     Cu varianta RAMUNC este o altă poveste, aceasta având alte tâlcuri, printre care și RA MUNC ”Cercul Sfânt; Roata Minunată”; cf. rom. rai ”roată de lemn sau de metal, cu caneluri la margine, prin care poate fi rulată o parâmă de cânepă sau de oțel”; monah; a mângâia; alb. mung ”călugăr”. Dar această Roată Sfântă era chiar Soarele, încă de pe vremea Imperiului Atlant, din care făcea parte și Egiptul. Iată cum înfățișau Egiptenii Soarele, căruia îi ziceau chiar RA, precum Geto-Dacii:

     Revenind la supranumele de RA MUNC, putem înțelege de-acum ce reprezintă Discul de Andezit de la Sarmizegetusa Regia, pe care împăratul eliberator a reconstruit-o. De altminteri, acestui disc i se spune chiar Soarele de Andezit.

     Cum era obiceiul strămoșilor noștri, numele a fost interpretat și ca RA M-UNC ”Grup de (cu) Unghiuri”; cf. rom. roi; alb. me ”cu”; rom. unghi; ungher. Este așa-zisa ”Stea a lui David”, din grota de la Șinca Veche, o hieroglifă dacică pentru portretul de alături, care-l înfățișează pe însuși marele nostru împărat. Evident, simbolul nu are nicio legătură cu ”Biblia”!

      

     Aceasta înseamnă că împăratul Ramunch a fost sanctificat, grota de la Șinca Veche având hramul lui. Transformarea ei în biserică este regretabilă. Nu mai erau destule locuri pentru ortodocși?!

     În interiorul stelei din grotă se vede și o roată, care, după unii, ar încercui conceptele chinezești Yin și Yang! Chiar de-ar avea legătură cu simboluri extrem-orientale, aceasta s-ar datora doar impunerii culturii atlante asupra altor popoare.  

     RA M-UNC sau RA MUNC mai însemna și ”Roata cu Unghiuri; Roata cu Colți; Roata Dințată; Roata Dantelată; Roata cu Vârfuri (Raze); Roata din Vârf; Roata de Sus; Roata Sfântă; Roata Strălucitoare”; cf. rom. rai ”roată cu caneluri”; alb. me ”cu”; rom. unghi; ungher; monah; mangă ”surpătură; prăpastie”; alb. mung ”călugăr”; mangjes ”dimineață”. Desigur, tâlcurile se refereau la Soare, care era și simbolul lui Apollon-Zalmoxis, preluat și de Romani ca Sol Invictus. Aceste interpretări dezvăluie încă o dată sensul inscripției de pe opaițul de la Drobeta al numelui ROMAN ”Luminosul”; cf. rom. Român; lumină; a lumina; rumen; a (se) rumeni.

     De la sensul de ”Roată Dințată; Roata Dantelată” provine și un alt frumos portret al împăratului, pe un medalion descoperit la Sarmizegetusa Regia:

      RA ”Roată” avea și tâlcurile de ”Cerc Solid; Împrejmuire; Îngrăditură; Fortăreață”, de unde româna are și varianta roată ”unitate militară cu un efectiv aproximativ egal cu cel al unei companii”. Iarăși, din RA ”Îngrăditură”, un sat din arealul glorioasei capitale a Daciei, Sarmizegetusa Regia, reședință și a lui RAMUNCH, a păstrat denumirea de  Grădiștea de Munte, iar râului care curge tot pe acolo i se spune Grădiștea. 

     RA MUNC mai însemna și ”Cu Vrednicie; Cu Hărnicie”; cf. rom. la; muncă; a munci. De aici vine și frumosul etnonim de Româncă. 

      Războiul de Independență sub conducerea eroului RAMUNC a pornit de la castrul ARRUTELA, de pe malul stâng al Oltului, unde era granița dintre Dacia Liberă și Dacia Romană. Printre altele, AR RUT ELA se tălmăcește ”Al Roții Strălucitoare”; cf. rom. al; roată; Iele (mit.); alban. yll ”stea; astru”. Astfel, prima capitală a Daciei Libere a fost pe locul actualului muncipiu Râmnicu-Vâlcea, toponim provenit direct de la RAMUN'C. Tot de la ARRUTELA, după cum vom vedea, au pornit și legendele cu celebrul rege Arthur, transferat în Apusul Europei. A venit vremea să ne recuperăm trecutul glorios, nu-i așa?

                                                                                                              Adrian Bucurescu

Primăvara

 

                                                                                                    Tablou de Maricela Istrate

Două Aurore Boreale în România

          Mistere Zalmoxiene

     Pentru fizicieni și meteorologi, fenomenul cunoscut sub numele de Aurora Polară nu are nimic neobișnuit. Ei îl definesc ca pe o lumină difuză, de culoare verde-pal sau roșiatică, sub forma unui arc de lumină, din care țâșnesc raze, benzi, draperii, coroane și altele, cu aspecte feerice. Fenomenul apare în timpul nopții în straturile înalte ale atmosferei, îndeosebi în ținuturile polare, ca efect al devierii de către câmpul magnetic terestru a traiectoriilor particulelor electrizate emise de Soare. Aurorele din emisfera nordică se numesc Boreale, iar cele din emisfera sudică, Australe. 

     În vremurile străvechi, popoarele nordice se înspăimântau când ”cerul lua foc”, crezând că e vorba de duhuri care se ceartă și se luptă în văzduh. Repetându-se pe acolo destul de des, fenomenul nu a mai produs teamă. Laponii îl leagă de cultul strămoșilor. Iată un frumos Cântec al Aurorei Boreale din folclorul lor:

     Uită-te la zarea de foc

     Cum își apropie umbrele,

     Roșia zare pe care plutesc

     Prietenii și moșii tăi!

     Nu tremura în fața ei!

     Vezi potopul verzilor flăcări,

     Vezi perdeaua de aur mișcător.

     Cât de mari, de buni și înțelepți

     Sunt morții noștri!

     Și în ținuturile europene de mai la Miazăzi, apare Aurora Boreală, ce-i drept, foarte rar. Colindând eu în lung și în lat țara, pe când eram ziarist, am notat câteva denumiri populare ale amurgurilor spectaculoase, pline de culori strălucitoare: Visul lui Dumnezeu, Grădinile Îngerilor sau Palatul Zorilor. Dar pentru Aurorele care apar în țara noastră noaptea termenul special este Ziorele, denumire moștenită  din bătrâni, care se pare că le văzuseră.  

     De altminteri, în mitologia românească avem și Zâna Zorilor, adică Aurora, ecou al Patroanei Dimineții la Atlanți și la Traci, Ariadne, supranumită și Roramis.

     Ei bine, aflând că în luna Noiembrie 1989, la 20 km de Stația Meteorologică de la Joseni, au fost semnalate Două Aurore Boreale, și legând fenomenul de Evenimentele din Decembrie, același an, m-am întâlnit în cercetările mele cu toponimul tracic ZORODA, și râvnind la inițierea în Misterele Zalmoxiene, m-am gândit la un Fapt Divin, legat de Cei Doi Gemeni Cerești din tradițiile strămoșilor noștri. Așadar: 1. ZORO DA ”Două Aurore; Două Lumini; Două Vederi; Două Vedenii; Două Priveliști”; cf. rom. zori ”auroră”; a zori, a zăori, a ziori ”a se lumina de ziuă; a se ivi”; jar; a zări; zare; doi, două; latin. duo, duae, duo, alban. dy ”doi; două”. 2. Z-ORODA ”Care (se) prezintă; Care (se) vestește; Care (se) prevestește; Care (se) distinge; Care (se) luminează; Care (se) inițiază”; cf. rom. se; rus. za ”pentru”; rom. a (se) arăta; urat; urează; a arde; latin. oratio ”orație; vorbire; facultatea de a vorbi; darul vorbirii; discurs; cuvântare; rescript imperial; rugăciune”; irradio ”a lumina cu razele sale; a iradia; a străluci”; ars, artis ”artă; pricepere; talent; calitate”. 3. ZORODA ”Prevestire; Înștiințare; Inițiere; Iluminare”; cf. rom. soartă; a sorti; latin. sors, sortis ”sorți; tragere la sorți; soartă; destin; condiție; stare; rang”. 

     Cele Două Aurore Boreale din Harghita au fost Gemenii Divini, căci Zeii și Îngerii nu Se arată pe pământ cu chipuri umane, ca în icoane și în povestiri, ci în chipuri de Lumini, de Focuri, de Energii. Cei Doi Zalmoxis au prevestit în Noiembrie 1989 ceea ce s-a întâmplat luna următoare, adică Evenimentele din Decembrie, pe acest greu încercat al nostru pământ. Zeii noștri nu ne-au uitat, ci ne-au dăruit Forța Extraordinară de a doborî Răul. Amin!

      

                                                                                                          Adrian Bucurescu

     În noaptea de 5 Noiembrie 2023, în jurul orei 19, pe cerul României și al țărilor vecine a apărut Aurora Boreală!

Mistere Zalmoxiene

 

           Calendarul Macedonean 

     Ca și celelalte dialecte de pe imensul teritoriu al Traciei, și cel macedonean se remarcă prin polisemantism, prezentând totodată multe asemănări cu dialectul getic, cu care se învecina direct. Până la elenizarea culturală a aristocrației macedonene, băștinașii își păstraseră tradițiile naționale, rămânând până la creștinare credincioși Cultului Zalmoxian. Până astăzi, în regiunea istorică Macedonia, urmașii Tracilor, Aromânii, vorbesc un dialect al limbii române. 

     Mama celebrului Alexandru cel Mare, Olympia, era prințesă traco-lydiană, și chiar vestitul filosof Aristoteles, profesorul lui Alexandru, se născuse în orașul Stageira, din Macedonia Centrală.

     Vechiul calendar macedonean confirmă cele de mai la deal, plus influențele profunde ale Misterelor Zalmoxiene asupra creștinismului. Iată așadar lunile din acest calendar, ale căror sensuri se păstrează până astăzi în datinile românești:

     PERITIOS - ”Ianuarie”; 1. PERI TIOS ”Cel mai Mare Zeu; Strălucitorul Domn; Deasupra Zeilor”; cf. rom. prea; pară (de foc); vară; var; a vărui; alb. i bere ”făcut; copt”; bar ”leac; remediu”; latin. Deus, grec. Theos ”Zeu; Domn; Stăpân; Dumnezeu”. 2. PERITIOS ”Împăratul; Încoronatul; Suveranul; Domnul”; cf. rom. împărat; bartă ”podoabă în formă de cunună, împodobită cu flori sau cu mărgele; cunună de flori pe care și-o pun fetele în păr; Borița - personaj zoomorf în ceata colindătorilor din sărbătorile de iarnă; Capra; Brezaia; latin. imperator ”conducător; cap; șef; comandant suprem al armatei; general; împărat”; alban. mbret ”rege; monarh”. * Pentru acest termen, pe unele monede dacice, descoperite la Sarmizegetusa, este gravat sinonimul BASILEOS ”Împărat; Rege”, cu aceleași sensuri și în limba greacă. Acum înțelegem de ce prima sărbătoare din Ianuarie este a Sfântului VASILE, prezent și în câteva texte ale Plugușorului. 

 

                                           Zeul Suprem. Sculptură elenă antică

     DYSTROS - ”Februarie”; 1. DYS T'ROS ”Zile Mărite; Lumină mai Multă”; cf. rom. zi; dis-de-dimineață; latin. dies ”zi; timp; lumina zilei”; treaz; a (se) trezi; tare; a dura; alban. i tere ”întreg; plin”. 2. DY S-T'ROS ”A Doua din Întreg (Total)”; cf. rom. doi, două; alban. dy ”doi, două”; rom. să; alban. sa ”cât”; rom. treaz; a (se) trezi; dres; alban. i tere; rom. stareț. * Faptul că și la Macedoni Februarie era a doua lună confirmă că, la fel ca astăzi, calendarul începea cu Ianuarie. 2. DYST'ROS ”Luminos; Strălucitor; Curat; Cinstit; Vrednic; Avere”; cf. rom. zestre; latin. dexter ”drept; propice; favorabil; potrivit”.  

     XANDIKOS - ”Martie”; 1. KS ANDI KOS ”Când (care) Florile se înviorează; Când Plantele se înalță”; cf. rom. ce; latin. quis ”cine; ce”; alban. end ”polen”; grec. anthos ”floare”; rom. haz; casă; frumoasă coz; alban. gaz ”veselie; antren”; kishe ”biserică”. 2. XAN DIKOS ”Frumosul (Iubitul) Conducător; Domnul Luminii; Stăpânul Lumii”; cf. rom. geană (de lumină); geane ”mulțime de oameni; lume”; alban. xhan ”iubit; drag”; rom. ducă ”voievod; principe; duce”; latin.dicio ”autoritate; putere; stăpânire”; dux ”călăuză; conducător; comandant; general”. 3. XAN DIKOS ”Buna Vestire; Frumosul Crainic”; cf. rom. cină; a cina; geană (de lumină); germ. schon ”frumos”; rom. a zice; latin. dico ”a anunța solemn un lucru de viitor; a jurui, a dedica, a consacra unei divinități; a ridica la rangul zeilor”. 4. XAN DIKOS ”Vrednicul Suveran; Comandantul Vitejilor; Comandantul Războinicilor; Domnul Răniților; Domnul Rănit”; Cf. rom. cin; alban. shenj ”a se pârgui”; shenje ”semn; cicatrice”, rom. ducă; latin. dux. 5. XAN DI KOS ”Podoabă (Semn; Odor; Talisman) din (cu) Două Fire”; cf. rom. cin ”rang; tagmă; ordin (preoțesc sau) călugăresc; veșmânt (preoțesc sau) călugăresc”; geană (de lumină); cinie ”vrajă; farmec; porțelan; decorații de faianță”; alb. xhan ”iubit; drag”; shenje ”semn”; shenoj ”a însemna; a indica; a adnota; a nota; a marca”; germ. schon ”frumos”; Schein ”șain; bancnotă”; rom. doi, două; alban. dy ”doi, două”; rom. cosiță; a coase; slav. kosa ”coamă”.* De aici a rămas obiceiul Mărțișorului la Români, Bulgari și Macedoneni. 6. KSANDIKOS ”Războinicul; Apărătorul; Jertfitorul; Rănitul”; cf. rom. șontâc; a șonticăi; ciontac ”ciung; berc; ciont”; latin. syndicus ”sindic; avocat și reprezentant al unui oraș”.* De la numele lui Marte, Zeu al Războiului la Traci, Greci și Romani, provine denumirea lunii Martie; cf. traco-lydianul M'RUD ”Stelă; Coloană”; avea și sensurile de ”Înălțime; Vârf; Înțepare; Ardență; Încălzire”.

 

                       Statuetă getică înfățișându-L pe Apollon-Zalmoxis în chip de Crainic Ceresc

     ARTEMISIA - ”Aprilie”; 1. AR TE MISIA ”Care are Mare Forță; Care este Cea mai Puternică; Cea care întremează; Cea mai Minunată”; cf. rom. are; era (vb.); în toi; tui ”însemn voievodal de învestire”; Mesia;  măsea; moșie; masă; moașă; latin. missa ”faptul de a lăsa să plece; mesă; liturghie”; Musa ”Muză; cântec; poezie”; alb. mish, rus. miaso ”carne”. 2. AR TE MISIA ”A Doua Măiastră”; cf. rom. al; doi, două; alban. dy ”doi, două”; rom. Mesia; moașă; a moși; latin. Musa. 3. ARTEMISIA ”Forță; Mărire; Slavă; Cinstire”; cf. rom. aldămaș. * Artemis, Sora Geamănă a lui Apollon, Se născuse imediat după El.

 

                               Statuetă antică reprezentând-O pe Zeița Artemis-Zalmoxis

     DAISIOS - ”Mai”; 1. DAI SIOS ”Multă (Peste) Apă; Mai-Marele Apelor; Care Aduce Apă; Care dă Ploaie”; cf. rom. în toi; tui ”însemn voievodal de învestire”; alban. tej ”dincolo; apoi”; shi ”ploaie”; germ. See ”lac”; engl. sea ”mare”. Era ziua dedicată lui Poseidon/Neptun, Patronul Apelor. 2. DAISIOS ”Acvatic; Spălare; Curgere; Revărsare; Puhoi; Forță; Vârf”; cf. rom. Teiuș și Tisa (râuri); des; desiș; tăiș; alban. dash ”berbec”; franc. douche ”duș”. * În luna Mai, la Români încă se mai țin Caloianul și Paparudele, datini de invocare a ploii.

     PANEMOS - ”Iunie”; 1. PANE MOS ”Nașterea (Crearea) Cântărețului; Profetul Prunc (Pui); Nașterea Conducătorului; Minunata (Slăvita) Naștere”; cf. rom. ban ”mare dregător, al doilea ca rang după voievod”; bine; fain; latin. Paean - Pean; epitet al lui Apollon, ca Zeu al vindecării bolilor; imn în onoarea lui Apollon sau a altor Zei; cântec de biruință, de bucurie”; slav. pan ”domn”; rom. moașă; latin. Musae ”Muze; zeițe ale cântecului, studiilor literare  și științifice”; Musa ”Muză; poezie; cântec”; alban. mez ”mânz”; engl. miss ”domnișoară; fată”; engl. mus, franc. mousse ”mus; elev marinar”. * Aceasta era Sărbătoarea Nașterii Împăratului Ion Orfeus. Și astăzi, Românii sărbătoresc Nașterea Sfântului Ion Botezătorul la 24 Iunie. 2. PANEMOS ”Cântec; Slăvire; Amintire; Consacrare; Dăruire; Altruism”; cf. rom. a pomeni; pomană; rus. ponimat' ”a înțelege”. 

 

                 Nașterea Sfântului Ion Botezătorul. Frescă de Domenico Ghirlandaio 

     LOOS - ”Iulie”; LOOS ”Lumină; Curățenie; Strălucire; Ardență; Vrednicie; Întrecere; Creștere; Cultivare”; cf. rom. a (se) la ”a (se) spăla; a (se) scălda”; laz ”teren despădurit”; lăuză; leu - monedă și mamifer; latin. lux, span. luz, sued. ljus ”lumină”; latin. laus ”laudă; elogiu; cinste; stimă; renume; faimă; glorie; merit; calitate”; lusus ”joc”; alban. lis ”stejar”; grec. Helios ”Zeul Soarelui”. 

     GORPIAIOS - ”August”; 1. GOR PIAIOS ”Chinurile Celui mai Curat”; cf. rom. câră; hâră; chior; baie; a (se) îmbia; pui; fiu; viu; voios; latin. pius ”care-și îndeplinește datoria față de Zei, părinți, patrie etc.; pios; credincios; temător de Zei; cinstit; virtuos; devotat; afectuos; iubitor; sacru; sfințit; sfânt; scump; drag; drept; legiuit”. 2. GOR PIAIOS ”Care jelește; Care cântă; Care încântă”; cf. rom. care; a vui; a piui; a îmbia. 3. GORPIAIOS ”Cântărețul”; latin. harpa ”harfă”. 4. GORP IAIOS ”Înțeparea (Tăierea) Celui Strălucitor (Fermecător)”; cf. rom. grapă; a grăpa; a crăpa; groapă; hârb; latin. harpe ”sabie curbată; iatagan; seceră”; rom. iaz; Iași; latin. ius ”drept; lege; autoritate; putere”; alban. josh ”a atrage; a momi; a seduce; a fascina”. 5. G-ORPIAIOS ”A lui Orfeus”. * La 29 August, atât în calendarul popular cât și în cel ortodox, se comemorează Tăierea Capului Sfântului Ion Botezătorul.

 

                                                                   Moartea lui Orfeus

     HYPERBERETAIOS - ”Septembrie”; 1. HYPER BERETAIOS ”Cea mai Mare Doamnă; Măreața Împărăteasă; Prea Curata”; cf. rom. a coperi (arh.) ”a acoperi”; chiabur; latin. habere ”a avea în posesie; a avea; a avea în stăpânire; a stăpâni; grec. hyper ”deasupra”; rom. împărăteasă; bartă ”cunună”; feredeu ”îmbăiere; cadă; stațiune balneară”; bărat ”preot catolic”; bărăție; Borița ”personaj zoomorf în ceata colindătorilor; Capra; Brezaia”; latin. imperatrix ”conducătoare; suverană; împărăteasă”; alban. mbret ”rege; monarh”. 2. HYP ER BERETAIOS ”Cea mai Mare (Puternică) dintre Sfinți; Cea mai Frumoasă (Fățoasă) din Grădină; Cea mai Bună din Paradis; Pavăza Raiului”; cf. rom. cap; hop; chip; coif; cuib; al; latin. caveo ”a lua măsuri de siguranță; a lua seama; a se feri; a se păzi; a se îngriji (de); a lua măsuri de apărare; a apăra; a da garanții; a garanta (cuiva prin ceva); a prevedea; a dispune”; pers. firdevs, grec. paradeisos, latin. paradisus ”grădină; loc minunat; Paradis”. 3. HY PERBERETAIOS ”Cea Slăvită; Cea Măreață; Cu Forță; Cu Vrednicie; Cea Harnică; În Mișcare”; cf. rom. cui; vorburată, volburată ”învolburată”; valvârtej ”volbură; bulboană; vâltoare; furtunos; vijelios”. * Ziua Nașterii Sfintei Mării se sărbătorește și în prezent la 8 Septembrie.

 

                                                     Sânta Marie Mică. Icoană modernă

     DIOS - ”Octombrie”; 1. D-IOS ”Cu Strălucire; Cu Cinste; Cu Vrednicie; De Excepție; Cu Farmec; Cea Grozavă”; cf. rom. de; iaz; Iași; latin. ius ”drept; lege; autoritate; putere”; alban. josh ”a atrage; a momi; a seduce; a fascina”. 2. DIOS ”Strălucire; Măreție; Mărinimie; Ocrotire; Călăuzire; Deasupra; Superioritate; Forță; Vrednicie; Vitejie; Lup(oaica)”; cf. rom. zi, ziuă; duios; latin. dies ”ziuă; lumina zilei”; grec. Theos, latin. Deus ”Zeu;Stăpân; Domn; Dumnezeu”; alban. dua ”a iubi; a îndrăgi; a plăcea”; traco-phryg. daos ”lup”. * ”Lupoaica” era un supranume al mamei adoptive a Gemenilor Divini.

     APELLAIOS - ”Noiembrie”; 1. A PEL LAIOS ”Din Neam Strălucitor; De Soi Bun; Din Neam Curat; Din Cinul (I)Luminat”; cf. rom. a - art. hot. adj.; fel; leu; laz ”teren despădurit”; a (se) la ”a (se) spăla; a (se) îmbăia”; latin. laus ”laudă; elogiu; cinste; renume; faimă; glorie; merit; calitate”. 2. A PEL LAIOS ”Care pe Frați (Copii; Fii) I-a crescut; cf. rom. a; alban. vella ”frate”; latin. puellus ”băiețaș”; filius ”fiu”; filii ”copii; descendenți; pui de animale”; rom. loază ”viță-de-vie; ramură verde; lăstar”; alban. lis ”stejar”; rus. les ”pădure”. 3. APELLAIOS ”Ocrotitorul; Mărinimosul; Darnicul; Înzestratul”; cf. rom. obol ”monedă de argint sau de aramă, de diferite valori, care a circulat în Evul Mediu în Țările Române; contribuție în bani; contribuție de orice natură”.

     AUDONAIOS - ”Decembrie”; 1. AU DO NAIOS ”Când dă Zăpada; Care aduce Omăt”; cf. rom. au (arh.) ”sau”; o - pron. și nr.; a da; du!; nea ”zăpadă”; latin. niveus (pronunțat niueus) ”de zăpadă; acoperit de zăpadă; alb ca zăpada; limpede; transparent”; got. snaiws, germ. Schnee, engl. snow ”zăpadă”. 2. AU DO NAIOS ”Când Cei Doi S-au născut; Cei Doi Fii; Cele Două Mlădițe”; cf. rom. au (arh.); a - art. hot. adj.;doi, două; a (se) naște; a năși; nuia; alban. nis ”a (se) începe;a (se) declanșa; a (se) porni; a pleca”; franc. nee ”născut”. *. Era Crăciunul tracic, ziua când Zeița Maria-Leto I-a născut pe Gemenii Divini. 3. AUDONAIOS ”Strălucire; Esență; Culme; Forță; Mulțime; Apogeu; Final”; cf. rom. Ozana (râu); a (se) aduna; odină, hodină (reg.) ”odihnă”; a se odini, a se hodini; danie; denie; scand. Odhin - Zeul Suprem al Germanicilor. 

 

                                                   Leto, Apollon și Artemis. Statuie antică

     Cum se vede în tâlcurile sale, Calendarul Macedonean corespunde exact cu cel al Geto-Dacilor, respectiv al Românilor.

                                                                                                        Adrian Bucurescu

Moșii de Iarnă

 

                Rugă pentru Dalbii de Pribegi

Un Simbol al Suveranității: Crinul

 

 

          Coroana și Sceptrul 

     Poate că printre cititorii acestei pagini sunt și unii care au observat asemănarea dintre Coroană și Crin.

 

    Simbol al suveranității, implicit al monarhiei, Floarea de Crin apare și pe Stema României, în capătul sceptrului ținut în gheară de către Vultur.  

 

     Cu mult mai clară, această glorioasă floare împodobește sceptrul din Stema Regală a României Mari. 

     Dar de ce oare a fost crinul ales ca semn al forței, al suveranității? Denumirea lui getică era CORONIS, atestată și ca nume al unei Nimfe care l-a crescut pe Dionysos. Ca de obicei în graiul strămoșilor noștri antici, termenul are mai multe sensuri: 1. CO RONIS ”Pe Deasupra; La (în; pe; de; cu) Vârf; Cu Colți; Cu Coarne; Care înțeapă; Care (se) taie; Care (se) croiește;  Care (se) gravează; Care (se) scrie; Care (se) desenează; Cel Împodobit”; cf. rom. cu; rană; a (se) răni; latin. reno ”a pluti deasupra apei”; ornus ”frasin de munte; suliță din lemn de frasin”; reno, rheno ”bundiță din piele de ren”; orno ”a împodobi; a orna; a înălța; a onora”; franc. renne ”ren”; germ. Runen ”rune”. 2. CORO NIS ”Care crește; Cu (în; la; de; pe) Vârf; Cu Forță; Cu Vrednicie; Care (se) apără; Care (se) ocrotește; Care (se) salvează”; cf. rom. care; nas; naș; a năși; latin. nisus ”sforțare; efort”; alban. nuse ”mireasă; noră”; got. nasjan ”a salva”. 3. CORONIS ”Creștere; Călăuzire; Cultivare; Vârf; Înălțime; Superioritate; Conducere; Forță; Întremare; Înviorare; Însănătoșire”; cf. rom. grâne; crin; hrean; cornaci, cornișor (bot.); coroană; a (se) încorona; corn; horn; gorun; hrană; a (se) hrăni; carne.

 

     Crinul este cultivat prin grădini pentru florile lui albe-strălucitoare sau de alte culori, și cu miros foarte puternic. Foliolele perigonale macerate în untdelemn constituie un remediu casnic și clasic pentru răni. Frunzele de crin se puneau pe răni, tăieturi și arsuri, iar petalele unse cu miere, pe beșica cea rea, la bubă neagră și tăieturi. Pentru bășică în gură, se fierbeau în lapte dulce, care se ținea călduț în gură. Florile se puneau într-o sticlă cu apă, se astupau bine și se foloseau împotriva durerilor de ochi. În alte părți, petalele ținute în rachiu se întrebuințau împotriva petelor de pe față și a usturimii ochilor. Ceaiul de flori de crin se lua pentru curățirea sângelui. Se mai folosea la poală albă, în amestec cu sulfină albă, trifoi alb și rădăcină de bujor. Ceapa de crin fiartă se punea pe umflături, pe buboaiele ce dau în copt și pe pieptul bolnavilor de tuse. Se mai prepara din ea o alifie pentru creșterea sprâncenelor; se pisa o ceapă mai mare sau două mai mici, se puneau într-o ulcică cu o lumânare de seu și se lăsau să fiarbă împreună, apoi se lua seul curat de deasupra, se spăla bine în apă și se ungeau cu el pe sprâncene, în fiecare seară înainte de culcare.

     În Bucovina, se spunea că a crescut din inima unui călugăr tânăr. Este un vechi simbol al curățeniei, al castității.

 

     În etnobotanica românească se mai află și crinul-de-pădure, crinul-de-baltă, crinul-de-toamnă și crinul galben, tot cu flori frumoase. Și acești crini se întrebuințează ca leacuri pentru diferite boli.

     Aproape sinonim cu CORONIS era și LAISCUS, atestat ca nume traco-dalmat. Iată și tâlcurile: 1. LAIS CUS ”Plantă Cultivată; Plantă cu Colți; Plantă care (se) înțeapă; Crenguță Gravată (Desenată); Lujer Cusut; Vlăstar Brodat; Plantă Împodobită; Rămuriș Minunat; Împletitură Fermecată; Cununa Magului; Frumos Tare”; cf. rom. loază ”viță-de-vie; ramură verde; vlăstar; ornament vegetal sub formă de ramuri împletite, în sculptură sau în orfevrărie”; leasă ”împletitură de nuiele”; lis ”(despre cai și câini) cu părul sclipitor și cu o pată albă pe frunte, pe bot”; latin. lysis (arhit.) ”ciubuc la o cornișă”; alban. lese ”grapă”; lesoj ”a grăpa”; lis”stejar”; lesh ”lână”; franc. lys ”crin”; rom. a coase; frumoasă coz ”extraordinar de frumoasă”. 2. LAISCUS ”Superioritate; Forță; Întărire; Apărare; Păstrare; Ocrotire; Călăuzire; Conducere”; cf. rom. lască ”îndrăzneală; favoare; grație; protecție”; lăscaie ”monedă de aramă care a circulat în Țările Române în a doua jumătate a sec. XVIII; oală de lut cu două toarte”; lascav ”binevoitor”; Lațcu - voievod al Moldovei în anii 1368 - 1373; Lascu, Lețco (n.). 

     Așadar, LAIS CUS ”Cununa Magului (Magică)” și LAISCUS ”Forță; Protecție; Călăuzire” erau atribute ale suveranități, ale unui conducător. 

 

     Astfel se explică și cununa din herbul încrustat pe crucea de mormânt a ultimului Mare Maestru al Ordinului Solomonarilor, în cimitirul de la Sărățeni, județul Ialomița. Semnul se mai numește și Cununa Virtuților.

     Din LAIS Francezii au chiar lys ”crin”. Fleur de lys ”Floarea de crin” este simbolul heraldic al regalității, provenit din tradiția monarhică. Expresia fleur de lys a apărut sub domnia lui Ludovic al VII-lea, iar florile de crin de aur pe câmp de azur  au devenit stema Franței și emblema specifică a regalității ei. 

 

     Întorcându-ne la tradițiile noastre, vedem crinul asociat cu dorul, ca în acest superb cântec popular:

- Marie, Marie,

Ia spune-mi tu mie:

Care floare-nfloare

Noaptea pe răcoare?

- Floarea crinului

Și cu-a dorului

Aia floare-nfloare

Noaptea pe răcoare...

                                                                                                   Adrian Bucurescu