Și mai dă-o-n mă-sa de moarte!

Dându-i babele cu bobii,
Până să dea ortul popii,
A lăsat vorbă Milu
Să fie îngropat cu telemobilu'.
L-au dus la groapă, l-au tămâiat,
La pomană s-au cam afumat.
Preotul, cu seminarul terminat,
Cu sentiment a cântat
”Isaiia dănțuiește”,
Pe melodia ”Popa prinde pește”.
Spre casele lor s-au înturnat.
Eh, și într-o zi, un cumnat
Și-a adus aminte că Milu
Și-a luat cu el telemobilu'.
Și, fiindcă îi trebuia o coasă,
L-a sunat pe Milu de-acasă
Ca să-i împrumute unealta.
Nu de alta,
Dar era închis la coperativă.
Dar Milu, după atâta colivă,
Cam surzise,
Așa că nemica nu zise.
De necaz, cumnatul s-a-mbătat
Și cu soacră-sa s-a certat,
Apoi s-a dus să se culce în șură,
Ca să-i treacă de băutură;
Dar șoarecii i-au ros un clop
Și-o poză cu Sânziana Pop,
O șopârlă - o opincă,
Și-a rămas fără nemică.

     Morala:
          Foaie verde de dai-n-ai,
          Ia nu da, să vezi cum ai!

                                        Stan Pățitu