marți, 30 octombrie 2018

Molitvă


      



Pe obrajii mei mistici
n-au ce căuta lacrămile.
Numa-ndărătul ochilor,
Zalmoxis, trimite-mi-le!

Fă ca deznădejdile mele
ca niște tunete
să izbucnească numai
ca ultrasunete!

Nevăzut, neauzit de iscoade,
cu uitătură de gheață,
eu rogu-Te, Măria Ta,
să trec prin viață!

Iar plânsul meu cosmic
scrijelește-l în fier!
Atât semn să rămână
după ce va să pier

pentru nădejdea română
răstignit pe cer!

                           Adrian Bucurescu


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu