Folclor la superlativ

 

Lumea asta nu-i a mea,

Ceealaltă, nici așa.

Lumea asta-i cum o vezi,

Ceealaltă, cum o crezi.

 

                *

            *     *

Doamne, Doamne,
Mult zic Doamne,
Dumnezeu pare că doarme
Cu capul pe-o mânăstire
Și de nimeni n-are știre.

                 *
             *      *

În grădina lui Ion
Toate păsările dorm,
Numai una n-are somn,
Cată să se facă om.

                *
            *      *

Măi bădiță, floare dulce,
Unde te-aș găsi, te-aș smulge
Și-acasă la noi te-aș duce,
Și te-aș răsădi-n grădină,
Și te-aș secera cu milă,
Și te-aș face stog în prag,
Și te-aș îmblăti cu drag,
Și te-aș măcina mărunt
La morișca de argint,
Și te-aș cerne
Prin sprâncene,
Și te-aș frământa-n inele,
Și te-aș da inimii mele
Să se stâmpere de jele.