Cumpăna Morții

Vine Moartea și mă-ntreabă
dacă eu mai am vreo treabă
pe pământ sau, dimpotrivă,
mi-am strâns grâul de colivă.
- Un cărbune și-un tăciune,
du-te-n mă-ta, mortăciune!
Multe neamuri mi-ai mâncat
și nu te-ai mai săturat.
Cu măsele de olmaz,
mult ești, Moarte, cu necaz.
Peste toate relele
tu stingi chiar și stelele,
și pe lumea asta mare
doar tu ești nemuritoare.
Dac-aș fi copilul tău,
mi-ai face, Moarte, vreun rău?

Dar decât să-mi fii tu mama,
mai degrabă îmi fac sama.


                           Adrian Bucurescu