Parabolă

Să nu arunci inima ta de pomană
câinilor ce latră în beznă!
Ar fi ca și cum te-ai lepăda de vocale,
de mamă, de iriși, de gleznă,
ar fi ca și cum pe razele Soarelui
ai da câțiva lei și-apoi le-ai pune
spițe la roțile mari ale trenului
pe care scrie VIA NEBUNILOR.

În cel mai bun caz merită poate
să faci din lacrima ta un izvor
foarte ascuns de oameni și fiare,
pe care s-alunece luntri ușoare,
vâslite de Iele și Dânse,

dar numai la umbra deasă a brazilor!

Apoi să iei pe umeri albi porumbei
și să colinzi pe cal sireap
cărările munților,
provocând la pace demonii
                        din râpile negre!

                               Adrian Bucurescu