Doină în surghiun

Foaie verde de smarald,
Nici mi-e frig și nici mi-e cald,
Nici mi-e foame, nici mi-e sete,
Ci mi-e dor pe îndelete
Să mă plimb din nou prin Rai,
În aiasmă să mă lai,
Să-mi pieptăn aripile
Și să opresc clipele.
Aoleu, Rai înflorit,
Tot mă mir că n-am orbit
În lumina ta de nea,
Sărăcuț de maica mea!
De ce mi-ai făcut tu vânt
Pân-aicea pe Pământ?
Că n-am fost un înger rău,
Să-L mânii pe Dumnezău,
Nici răsaduri n-am stricat,
Nici poame n-am scuturat,
Nici în strajă n-am durmit,
Nici la lume n-am râvnit,
Nici în iad m-am rătăcit,
Nici n-am fost vreun răzvrătit.
Raiule, grădină dulce,
Eu la tine de m-oi duce,
Numai astea ți-oi aduce:
O prescură coaptă-n cruce
Și vin proaspăt în ulcior,
Să trec vămile ușor,
Și-o cofă plină cu lacrimi,
Să sfințești a mele patimi!


                       Adrian Bucurescu