Dacia, Țara Sfântă. Datini Sacre

 

     Zâna Zorilor

                                                                  Crăiasa Dimineții

     În tradițiile religioase ale strămoșilor noștri antici, toate anotimpurile, momentele zilei și punctele cardinale erau fiecare sub autoritatea unei perechi divine, adică a unui Arhanghel și a unei Zâne. Domnul Zorilor era DIO-NYSOS ”Care începe Ziua; La Începutul Zilei”; cf. rom. ziuă; lat. dies ”zi; termen; vreme; climă”; alban. nis ”a (se) începe; a (se) declanșa; a (se) porni; a pleca”; nisje ”început; plecare; pornire; declanșare”. În basmele românești, el este Zorilă. Zâna Zorilor, soția lui, era A RIA D'NE ”La Începutul Zilei; Care începe (pornește) Zilele”; cf. rom. a - art. adj,; rai (reg.) ”răsadniță”; a roi; rui ”pui de căprioară”, rus. deni ”zi; ziuă”; dni ”zile”. Un supranume al acestei zâne era RO-RAMIS ”Plină de Strălucire; Lumină Deplină; Stăpâna Luminii; Crăiasa de Rouă; Doamna Împrospătării (Înnoirii); Forța Tinereții”; cf. rom. Rai; rouă; rui ”pui de căprioară; arămiu; roșcat; roșcovan; roșiatic”; latin. ros ”rouă”; alban. i ri ”nou; tânăr”; grec. rhame ”forță”. La Romani ea era Aurora, Zeița Dimineții.
     Ca toate divinitățile trace, Zâna Zorilor avea mai multe denumiri, printre care și D-ACHIA ”Cea Sfântă; Cea Curată; Cea Luminoasă; Cea Strălucitoare; Care (când se) luminează; Care (când) se vede”; cf. rom. de; ochi; iaca!; alban. ag ”zori”; grec. aghia ”sfântă”; rom. Dochia (mit.); ducă ”duce”; ducă, dugă ”veche monedă românească de argint”; sued. dag, germ. Tag ”zi, ziuă”. D-ACHIA mai însemna și ”Care (se) însuflețește; Care (se) înviorează”; cf. rom. de; a ogoi; alban. ag ”zori”; rom. duh.
    O denumire sinonimă cu  D-ACHIA ”Cea Sfântă; Cea Minunată; Cea Fermecătoare” era M-OESIA; cf. alban. me ”cu”; latin. aes ”aramă; bronz”; alban. joshje ”fascinație”; rom. moașă; a moși;  Mesia; latin. missa ”mesă; liturghie”; Musa ”Muză; (fig.) ”cântec; poezie; studiu”.

     Tinerele... Babe

     La Traci, prima lună a Primăverii se mai numea și M-ARTI ”Care (când) se încălzește; Care (se) însuflețește; Care insuflă; Care (se) inspiră”; cf. alban. me ”cu”; rom. a arde; latin. ars, artis ”artă; pricepere; abilitate; talent; meserie; profesiune; știință; învățătură sistematică; teorie; manual; tratat”. Parțial, denumirea est sinonimă cu DACHIA.
     Denumirile populare românești ale lunii Martie sunt: Mart, Marte, Marțiu, Mărțișor; Marta; Germănar; Încolțitorul; Făurel. MARTI era denumirea Zânei Zorilor, Aurora, dar și a ”Inspiratoarelor” ei, adică a Sfetnicelor. În română, substantivul zori este numai la plural. MARTI sau MOESIA erau cele nouă Muze, inspiratoare ale muzicii, ale dansului, ale poeziei și patroanele artelor în general. Atât Grecii cât și Romanii afirmau că ele se născuseră în Tracia, anume în Pieria, de unde și denumirea pe care o purtau, Pierides. Fiindcă erau nouă, Tracii le mai ziceau și NOARUS ”Cele Nouă; Înnoirea; Prospețimea; Înviorarea; Vrednicia; Strălucirea; Ardența; Încălzirea”; cf. rom. nouar ”nouă”; înnoire; nur; nour ”nor”; noră; grec. nearos ”nou”; nouri ”strălucire”; pers. nour ”lumină”. Zâne ale Luminării și Nemuritoare, ele Îl însoțeau și pe Apollon, Zeu al Luminii.

                                                 Apollon, dănțuind cu cele nouă Moesii

     Zânelor MOESIA le-au fost consacrate primele nouă zile ale lunii Martie, cărora Daco-Românii le spun Babele, iar Macedo-Românii, Moașili. Nu doar paronimia Moesia-Moașe le-a făcut...  babe, ci și o variantă, B-ABULE ”Când se încălzește; Care (se) însuflețește; Care (când) se îndreaptă; Care (se) instruiește; Care (se) inspiră; Care (se) știe”; cf. rom. pe; abur; oblu; a (se) afla; alban. avull ”abur; vapori”; rom. Biblia; Pepelea (mit.); latin. fabula ”poveste; legendă; piesă de teatru; fabulă”; papilio ”fluture”. De la BABULE. ca ”Inspirație; Știință”, a rămas în românește nu doar Biblia, ci și Cetatea Babariului, unde se spune că se afla Șolomanța, Școala Solomonarilor.
     Așadar, prin etimologie populară, BABULE au ajuns Babele, patroanele primelor nouă zile ale Primăverii. DACHIA însăși a ajuns și ea Baba Dochia, serbată la 1 Martie. Popular, sărbătoarea se mai numește și Baba Marta, Cap de Primăvară, Mărțișorul, Intrarea în Zilele Babei.
     Din toate aceste denumiri și tâlcuri au fost create și legenda Babei Dochii și Zilele Babelor. Iată denumirile populare ale acestor ”babe”: Dochia, Barbura, Sava, Ileana, Cosânzeana, Măriuța, Salomnie, Nie și Aftinie; sau: Dochia, Sofia, Sâia, Lina, Rebi, Lucia, Frăsina, Cătălina și Jofica.

     Mărțișorul, simbolul sacru al Tracilor

     În cultul strămoșilor noștri antici, firele Mărțișorului Îi simbolizau pe Gemenii Cerești, Cei Doi Zalmoxis, Apollon și Artemis. Iată și tălmăcirile acestor teonime: A POLLON ”Cel Alb”; cf rom. a - articol adjectival; bălan; franc. velin ”velin”; A R'TEMIS ”Cea Roșie”; cf. rom. a; rujan(ă) ”roșcat(ă)”; germ. roten ”roșu”.

                                                        În amintirea Gemenilor Divini

     De curând, Mărțișorul a fost înscris în Patrimoniul Mondial UNESCO.
     Că datina vine de la Geto-Daci ne-o confirmă o inscripție de pe o coloană votivă de marmură, descoperită la Jupa, județul Caraș-Severin: MARTI AVĂG I PĂR SALUTE I DIN. Traducerea: În Martie, se obișnuiește ca fire împletite să se dăruiască.
     Lexic:
MARTI - ”Martie”;
AVĂG - ”a se obișnui; datină”; cf rom. obicei; a apuca ”a primi ceva prin tradiție; a moșteni un obicei, o deprindere etc.”;
PĂR - ”fir”; cf. rom. fir; păr; alban. bar ”iarbă”;
SALUTE - ”împletit; țesut; cusut”; cf. rom. sulit ”însăilat; cusut; țesut”; saltea;
I DIN - ”a dărui”; cf. rom. danie; latin. dono ”a face daruri; a dărui”.
     Iată cum, prin datina Mărțișorului, Românii, Bulgarii și Macedonenii, tot neamuri ale Traciei, continuă să-I slăvească pe Apollon și Artemis, Divinii noștri Conducători, în milostea cărora ne-am aflat și ne-om afla de-a pururea!

                                                                                                           Adrian Bucurescu