joi, 15 februarie 2018

Curtea Veche





La hanul ca o inimă albastră
ne prinde-n gheare sindrofia lungă.
Cu jale bea lumină dintr-o glastră
un menestrel cu trei parale-n pungă.

În catifa de purpură și stele
ne-am strâns, novaci ai neamului Zorilă,
care-am furat din cer rubine grele
și-am învățat că-i bine să n-ai milă.

Cum petrecum încă de-alaltăseară,
de ne-am băut bogată toată prada,
un corb cu pene albe doarme-n ceară,
trofeu vânat în țărmul Almazada.

Întoarsemu-ne iar la Curtea Veche,
noi, garda de la Brâncovan-Serai,
noi, care la Edi-Kule de veghe
i-am stat Măriei Sale până-n Rai.


                               Adrian Bucurescu

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu