Mărturii despre Geto-Daci

          Cotiso

     Pe timpul acesta Iuliu Cezar ajunsese la culmea măreției sale pământești. Scurt timp înaintea morții sale, a apărut acest Cotiso, la auzul numelui căruia Roma tremura din toate zidurile sale. Neliniști cetățenești au subminat statul roman prin agitații interne, iar Geții, ca dușmani declarați ai Romanilor, au avut acum mâinile libere. Din ce anume cauze nu spune nici Suetonius și nici Appian, dar au ajuns până la Pontus, prin Tracia, au inundat toate provinciile romane până în Macedonia și s-au făcut atât de cumpliți încât Cezar trebui să se gândească la toate măsurile de a opune un zăgaz în fața acestui fluviu năvalnic. Dar între timp a murit, iar succesorul său, August, a încercat, printr-o dublă căsătorie a fiicei sale, Iulia, cu Cotiso, și a lui însuși cu sora acestuia, să găsească o compensare amicală. Date fiind însă unele piedici, despre care istoria tace și care au zădărnicit aceste căsătorii, Cotiso a căutat în continuare să sperie provinciile romane, iar renumele Dacilor era la Roma atât de înspăimântător, încât și numai numele făcea pe toată lumea să tremure.
     (...) În războiul civil dus de August în anul 3964, adică 46 î.e.n., cu Antonius, fostul său coleg în triumvirat, Cotiso a luat partea lui Antonius, și cu toate că acesta a avut cu Cleopatra sa în Egipt nenorocirea știută, Cotiso a continuat să-și ducă armatele dintr-o provincie într-alta, învingând pretutindeni până când și-a supus nu numai întreaga Tracie, ci toate țările de dincolo de Dunăre (...) Cotiso își propusese să asedieze Italia și Roma însăși.
     August fu silit să se gândească la toate mijloacele să-și întâmpine serios pe mândrul său dușman. În cele din urmă l-a trimis pe M. Crassus prin Grecia la Dunăre ca să țină Tracia atâta vreme ocupată până când un alt general, Lentulus, să-l poată prinde pe neliniștitul Cotiso din față. Lovitura a reușit. M. Crassus a cucerit Moesia, Tracia și restul provinciilor până la Pontus una după alta, și în timp ce se petreceau acestea acolo, Lentulus, venit prin Germania, l-a luat pe Cotiso prin surprindere și i-a administrat o înfrângere sângeroasă. Trei dintre cei mai de seamă generali ai Geților au căzut în luptă, iar Cotiso este alungat înapoi în țara sa. După care apoi malurile Dunării au fost prevăzute cu pază mai bună și cel puțin pentru câtva timp s-a stabilit liniștea. Acestea s-au întâmplat în anul lumii 3970, adică 30 î.e.n.
     Cât de mare a fost bucuria la Roma, putem deduce din faptul că lui Lentulus i s-a adăugat numele de Getulius, și până și Horațiu, atât de speriat altădată, și-a redobândit liniștea și a cântat versurile acestea:
     ”Lăsați acum toate grijile mari la porțile orașului
     Căci Cotiso cu armata Dacilor a fost bătut”
     ”Mitte civiles super Urbe curas
     Occidit Daci Cotisonis agmen” (Od. VIII. Lib. III)

                          Die Geschichte von Siebenburgen in Abend  Unterhaltungen..., Sibiu, Martin Hochmeister, 1784, p. 34 - 35