Inimă de înger
Mi s-a urât cu titlul -
e prea voievodal!
De-atâta-nfumurare
tristețea rău mă doare
în punctul sideral.
N-aveți decât să-mi spuneți
golan și-așa rămân
dar nu m-aș da nicicând
cât sunt eu de plăpând
pe orișice Român.
Hai, hai, ce noapte neagră!
Ah, cum țipam în gând!
Era o noapte lașă
strivită de nevroză
când m-am înfricoșat
văzând ce-au mai dansat
trei draci pe sârma roză.
Adio, junii mei!
M-așteaptă-n ninse drumuri
o palidă femeie
născută din maree.
O, inimă, cum murmuri!
Adrian Bucurescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu