Ultima vamă

Eu nu am ținut neapărat
să scriu poezii paroxistice
și nici n-am gândit că, în plus,
mai sunt și din cale-afară de mistice.

Dar, de aceea, mutanții ce au
pâinea și cuțitul în mână
m-au înfruntat și m-au surghiunit
din cultura română.

Ce-i drept, cândva am găsit
o pană de înger picată-n cărare,
și, înmuind-o de-a dreptu-n azur,
am scris poezii de mirare.

Mare pagubă de n-oi rămâne
în manuale școlare înscris!
Nu-mi pasă. Voi scrie semeț,
căci mă învrednicește un vis:

se face că ajung la ultima vamă
și aud spre străjeri al Cerului grai:
- Băiatul acesta e mistic.
Lăsați-l să intre în Rai!


                             Adrian Bucurescu