joi, 2 martie 2017

Arbore de România


    


Într-o dimineață cu subțire ceață,
M-am trezit și m-am spălat pe față,
Și-n oglinda lacului când m-am privit,
Ce să vezi? Eram împodobit
Ca un pom în floare, și-n loc de picioare
Aveam o tulpină luminoasă tare,
Cum are mesteacănul curat,
Și aveam coroană ca de împărat,
Crengi în loc de mâini unduiau în vânt,
Tălpile mi-ncremeniseră-n pământ,
Plin eram de frunze proaspete în zori
Și în loc de ochi aveam cicori.

Da, mă țintuiră Soarele și Luna
În pământul țării pentru totdeauna.

                                    
                                          Adrian Bucurescu

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu