Moment zgubilitic

    

          Viteazul Stan Păpușă, înainte de NATO

                                        Foștilor mei camarazi de cătănie
                                                           de la Mija și Timișoara

Ca un glob de aur Luna strălucea
Și-ntr-o vale verde oștile dormea.
Numai Stan Păpușă, ce era planton,
Mândrei sale Tzytzy îi da telefon,
                          Care n-avea ton.
Neavând succesul ce-l sconta la dame,
Stan dezleagă-n noapte două integrame,
                          Cu sergentul zece,
                          Care-l și întrece.
Și-astfel, generalul, când intră pe poartă
Și sări cu fală o pisică moartă,
Trase-o-njurătură, trase încă două,
Apoi mândru scoase o revistă nouă.
Iară când ministrul însuși a sosit,
Bietul Stan Păpușă iacă-a înlemnit!
                           Morala:
                           Ce folos că-n telefon
                           Acum bâzâie un ton?
                           Stane, vipușca-i vipușcă
                           Și gălușca e gălușcă!

                                           Adrian Bucurescu