joi, 22 decembrie 2016

Somn în cer și pe pământ





Fumurii și deși sunt norii
și printre ei nu mai țipă cocorii.

În casă e cald și pesemne
tata a mai adus un braț de lemne.

În candelă joacă o lumină.
Mama pe copii îi închină.

Moș Ene descântă pleoapele.
Iarna înfioară apele.

Întâi încet, apoi temeinic omătul
acoperă satul cu totul.

Nu e nici Lună, nu mai sunt stele,
dar nu mai sunt nici gânduri rele.

Și laolaltă cu satul meu
adoarme în cer și Dumnezeu.


                                            Adrian Bucurescu

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu