Письмо к матери / Scrisoare mamei
Încă trăieşti, bătrână măicuţă?
Şi eu trăiesc. Să fii sănătoasă!
Fie să-ţi vină peste căsuţă
Aceeaşi seară prea luminoasă!
Mi se scrie că eşti supărată,
Că de mine eşti neliniştită,
Şi pe drum ades mergi îmbrăcată
Cu aceeaşi haină zdrenţuită.
Şi ţie în albastrul înserat
Ţi s-a întâmplat deseori să visezi
Că la crâşmă în piept mi s-a împlântat
Cuţitul făurit de finlandezi.
Nu-i nimic, scumpo. Să ai gânduri bune!
Astea-s doar urâte vorbe ce dor.
Nu-s aşa beţiv precum se spune,
Ca să nu te văd până ce-o să mor.
Ca şi în trecut sunt plin de iubire
Şi visez să mă lipsesc de toate cele,
Şi în curând, din zbucium şi mâhnire,
Să revin la casa noastră în vâlcele.
Voi veni când crengile vor înflori
Primăvara în alba noastră livadă.
Dar tu pe mine nu mă mai trezi
Ca acum opt ani, când zorii dau să cadă!
Nu mai trezi, nu mai zgândări jarul
Relelor de care m-oi fi dezbărat!
Prea devreme m-a încercat amarul
Când norocul în viaţă mi l-am căutat.
Nu mă mai povăţui! Destul să fie!
Ce a fost a fost, n-o să mai vină.
Doar tu îmi eşti ajutor şi bucurie,
Tu singura mea minunată lumină.
La acestea visez, nu te mai întrista,
Nu mai fi aşa neliniştită,
Şi pe drumuri nu mai cutreiera
În aceeaşi haină zdrenţuită!
1924
Переводчик: Адриан Букуреску
Traducere din limba rusă: Adrian Bucurescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu