Nu vă puneţi cu Marin Preda! Dar nici cu cel mai important biograf al lui!

          Stan V. Cristea, teleormăneanul fără de leac

     Ca şi Mihai Eminescu, imediat după Evenimentele din Decembrie 1989, Marin Preda a fost contestat cu o furie oarbă, de parcă România n-ar mai fi avut alte probleme de rezolvat. A început o amplă "demitizare", nu doar a marilor noştri creatori culturali, ci şi a eroilor graţie cărora ţara noastră încă mai există. De bună seamă, ca şi detractorii lui Mihai Eminescu, şi cei ai lui Marin Preda vor fi trecuţi în rândul fosilelor, dar nu vor mai fi nici măcar reconstituiţi, nemainteresând pe nimeni foşgăiala lor în arealul literaturii.
     Păi, spuneţi domniile voastre, dragi cititori, ce alt mare prozator român s-a ivit după Marin Preda şi lumea încă nu a aflat? Pe bune. Rogu-vă frumos, nu-mi stârniţi râsul, dispreţul şi înjurăturile, răspunzându-mi-se cu Mircea Cărtărescu, biet autor fâsâit, care a stârnit un oarecare interes asupra lui prin scrieri pornografice, promovat de obsedaţi sexuali. Păi, oameni buni, vă amintiţi ce scria acest pigmeu despre Mihai Eminescu în odiosul număr al revistei "Dilema", condusă de Andrei Pleşu, număr ce încerca să-l coboare din stele şi să-l trântească în mlaştină pe poetul nostru naţional? Să trecem peste acest ruşinos capitol din istoria noastră recentă!
     Unul dintre cele mai prăpădite judeţe ale României, din punct de vedere economic, Teleormanul, a dat culturii române o sumedenie de personalităţi de talie naţională, dacă nu şi internaţională. Ei bine, un teleormănean cu apucături renascentiste, Stan V. Cristea pe nume, se înscrie şi el printre aceşti mari creatori, fiind şi domnia sa un minunat poet, un cercetător eminent al folclorului, dar mai ales un aprig biograf, îndeosebi al celor care au avut norocul să se nască în acest judeţ înzestrat din belşug cu har cultural. Nimic nu-i scapă lui Stan V. Cristea. A scris un ditamai volumul privind legăturile lui Mihai Eminescu cu Teleormanul, ceea ce nu-i trecuse nimănui prin cap până la evenimentul cu pricina! Şi nu a născocit nimic, totul e scris cu o înspăimântătoare documentare, rezultând că poetul naţional a avut destul de-a face cu acest vrăjit colţ de lume.
     Evident că Marin Preda se bucură de o atenţie deosebită din partea acestui vrednic biograf, care zilele acestea i-a mai dedicat încă o carte, ce pare chiar exhaustivă, dând impresia că niciun alt amănunt al vieţii prozatorului nu va mai fi descoperit de altcineva vreodată. Intitulat "Marin Preda. Anii formării intelectuale", volumul prezintă răstimpul şcolarităţii marelui scriitor, la Siliştea-Gumeşti, ca elev de şcoală primară (1929-1937), la Abrud, în primul său an ca elev normalist (1937-1938), la Cristur, în anii săi cei mai importanţi ca elev normalist (1938-1940), şi la Bucureşti, în ultimul său an ca elev în ciclul inferior de şcoală normală (1940-1941) -, anii debutului publicistic (1941-1943), cu adevăratul său debut literar, ca prozator în paginile ziarului "Timpul", anii stagiului militar (1943-1945), cu încercările prin care a trecut până să-şi publice întâiul său volum, "Întâlnirea din pământuri", până în anul 1955, când se va consacra definitiv în literatura română, cu romanul-capodoperă "Moromeţii". Dacă vreţi să ştiţi, în privinţa unor fapte, Stan V. Cristea îl contrazice pe însuşi Marin Preda, care, firesc, nu şi le amintea întotdeauna cu exactitate! Impresionanta carte se încheie cu fotografii ale scriitorului la diferite vârste, ale colegilor şi prietenilor săi, ale celor care i-au îndrumat primii paşi în cultură, precum şi ale locurilor prin care a trecut cândva cel evocat cu drag şi cu cinste. Volumul "Marin Preda. Anii  formării intelectuale" a fost lansat, la 13 Octombrie a.c., în Sala de Şedinţe a Consiliului Judeţean Teleorman, în prezenţa a numeroşi scriitori şi critici literari, bucurându-se de un binemeritat succes.
     Mare noroc pe cei pe care pune ochii Stan V. Cristea, căci el nu se ocupă de neisprăviţi, de cei care doar bâzâie în peisajul literar. Oare ce-o mai fi punând la cale dragul de el, de tot scormoneşte iarăşi prin Biblioteca Academiei?

                                                                                                               Adrian Bucurescu