Universul magic

          Cu ce se descântă

     În descântecele româneşti, se întrebuinţează sau sunt invocate lucruri dintre cele mai diferite. Astfel, pentru deochi se sting cărbuni în apă neîncepută. Cu paraua, un ban de altădată, se descânta de albeaţă:
Cu para te-am descântat,
Albeaţa din ochi ţi-am luat; 
Cu para eu am tăiat-o,
În mare am aruncat-o,
Şi N. a rămas curat,
Luminat,
Ca argintul strecurat,
Ca steaua în cer,
Ca roua în câmp.
     De apucat se descântă cu pieptăni, ca în acest descântec din Păstrăveni, ţinutul Neamţ:
Nu descleşt pieptenii,
Ci descleşt strânsoarea
De 99 încheieturile.
Să rămâie N. sănătos,
Cu Dumnezeu, care l-a făcut
Şi cu maică-sa, care l-a născut.
     Răsurile de pe căpistere se folosesc în descântecele de bubă:
M-am dus la vrăjitoarea N.
Şi m-a descântat cu răsuri de pe căpistere,
De vârf au luat,
De rădăcină au picat
Şi-au secat.
     Buba poate fi alungată cu mai multe obiecte, ca în acest descântec din Lunca Cernii de Sus, ţinutul Hunedoarei:
Că io m-oi duşie în  lume
Şi în ţară,
Şi-oi ridica nouă ficiori
Cu nouă furcerele,
Cu nouă toporele,
Cu nouă sfrederele,
Cu nouă dălţi, 
Cu nouă bărzi,
Cu nouă săbii;
Cu furcerele vom înţepa,
Cu toporele vom ciocârţi, 
Cu sfredelile vom sfredeli,
Cu dălţile vom dăltui,
Cu bărzile vom bărdui
Cu săbiile te vom săcui
Şi p-a voastă voie n-o fi!
     Într-un descântec de şarpe, din Maramureş, se întrebuinţează turtă de cenuşă şi lapte de cenuşă:
Leac, leac,
Muşcătură de gândac.
Şeade o fată răsturnată
Sub un stan de piatră.
Lucrul ce-l lucra?
Făcea la şarpe de mâncare:
Turtă de cenuşă,
Lapte de cenuşă,
Lapte de cătuşă.
Cum mâncară,
În loc crăpară;
Cum băură,
În loc plesniră.
     În graiul maramureşean, gândac înseamnă şarpe, iar cătuşă, pisică.
     Piperul negru, pucioasa, vinul şi rachiul se folosesc în descântecele de vifor. În descântecele de izdat, se întrebuinţează crucea şi tămâia:
La cap, cap de ligan;
La piept, crucea mânăstirii;
La inimă, inimă de vidră;
La picioare, picioare de drac.
Dracul a crăpat,
Inima lui N. i-a alinat.
Cu tămâia l-am tămâiat,
Cu limba l-am descântat.
Peste 99 de încurături de cal
L-am aruncat,
Cu crucea l-am depărtat.

                                                                                                   Adrian Bucurescu