"Гаснут красные крылья заката..." / "Îşi stinge amurgul aripile roşii..."
Îşi stinge amurgul aripile roşii,
Gardu-n ceaţă picotind s-a tras.
Căsuţa mea albă, nu te necăji
Că noi iarăşi singuri am rămas!
Luna îşi curăţă coarnele vinete
În acoperişul de paie.
N-am mers la ea, n-am petrecut-o
Până la părăginita claie.
Ştiu, zbuciumaţii ani s-or alina,
Trece, ca şi anii, şi acest oftat.
Pentru altul îşi păstrează ea
Buzele şi sufletul nevinovat.
Nu-i tare acel ce vrea bucurii,
Trăieşte din plin doar cel orgolios.
Şi altul o va părăsi şi-o va zvârli
Ca pe un ham mucegăit şi ros.
Soarta s-o aştept nu prea mi-e drag.
În vârtejuri neaua o să viscolească,
Şi ea va reveni pe-al nostru meleag,
Copilaşul să şi-l încălzească.
Îşi va da jos şuba şi şalul frumos,
Vom sta la foc, ca să ne fie bine.
Şi va spune liniştit şi duios
Că băiatul seamănă cu mine.
1916
Переводчик: Адриан Букуреску
Traducere din limba rusă: Adrian Bucurescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu