Crăiasa Cerului
În povestirile geto-dacice, se spunea că MARIA, Fecioara Divină, a pogorât pe Pământ, în chip de pruncă, a fost adoptată de o pereche de Geţi, care nu avea copii, iar în adolescenţă a intrat la templu, ca vestală. I S-a spus MARIA "Cea Măreaţă; Cea Mărinimoasă", iar în alte dialecte, LETO, cu aceleaşi înţelesuri. La templu, a anunţat-O un msesager al Cerului că va naşte un băiat şi o fată, Fii ai Domnului Universului. Aflând că tânăra vestală e însărcinată, superioara templului a alungat-O, în viforul de-afară, iar Maria a ajuns la casa unor Geţi, pe malul apusean al lacului SARATOKOS, astăzi Sărăţuica, unde a fost adăpostită şi unde, la un Solstiţiu de Iarnă, I-a născut pe Gemenii Divini, APOLLON şi DIANA, supranumiţi Amândoi şi ZALMOXIS.
Locul unde S-au născut Cei Doi Gemeni apare cu denumirea de NETIN-DAVA "Cetatea Naşterii" pe o hartă a Daciei, operă a marelui geograf antic Ptolemaios.
În legenda românească a Lumânăricii, Sfânta Maria are, pe lângă un băiat, şi o fată, ce-i drept adoptivă. În alte legende, Fecioara Maria este Muma Soarelui şi a Lunii, moştenire limpede a Sfintei Treimi, MARIA-APOLLON-DIANA. De altfel, şi în iconografia geto-dacică, de multe ori, deasupra lui Apollon se află Soarele, iar deasupra Dianei, Luna.
Teonimul MARIA apare scris pe o lespede de piatră, descoperită în ruinele cetăţii getice Halmyris, judeţul Tulcea. În chip de Zeiţă Justiţiară, apare pe o gemă de agat, descoperită în ruinele cetăţii getice Romula, astăzi Reşca, judeţul Olt. Zeiţa e înfăţişată pe gemă cu cap de pasăre, corp omenesc şi picioare în formă de şarpe, ceea ce sugerează şi puterea Ei asupra a trei regnuri: de sus, de pe pământ şi de sub pământ. În mâna dreaptă ţine un bici, iar în stânga, un scut. Pe reversul gemei este gravată inscripţia AVRASAZ "Mânioasa; Îndurerata", ultimul sens referindu-se la faptul că Fiul Ei a fost ucis de Scyţii care cuceriseră o parte din Dacia. Cu această înfăţişare, Ea era adorată şi ca Zeiţă a Războiului.
Pe o gemă de jasp, descoperită tot la Romula, Zeiţa este numită chiar MARIA, neavând nici o legătură cu semiticul Mariam, cum au presupus unii. Zeiţa este înfăţişată la fel ca pe gema de agat. Pe revers, este gravată următoarea inscripţie: IAO MARIA ABLAN ATHANA ABA CHAREY. Traducerea: Ave Maria! Deplină mulţumire Fecioarei.
Cele două geme de la Romula
Unele tradiții geto-dacice au reuşit să ajungă neştirbite până în era modernă. Astfel, într-un colind ardelenesc se păstrează imaginea Zeiţei Supreme în chip de fiară:
Stai, Soare, nu săgeta,
Că nu-i cine-ţi pare ţie,
Ci-i Doamna Sfântă Mărie!
În colind, Soarele văzuse o fiară foarte mândră şi vroia s-o vâneze! În alt colind, tot din Ardeal, Maria, în chip de sălbăticiune, i se adresează vânătorului:
Nu mă, Gheorghe, săgeta,
Că nu-i cine-ţi pare ţie,
Da-i Maica Sfântă Mărie!
La Geto-Daci, Maria era soţia lui TATO NIPAL "Domnul Cerului", fiind şi Ea Crăiasa Cerului. De altfel, prin unele sate româneşti I se mai atribuie şi astăzi atributul suprem de Dumnezoaia.
*
* *
După ce I-a încredințat pe Cereștii Ei Fii familiei de Geți unde-I și născuse, Fecioara Maria S-a ridicat la Cer, înconjurată de îngeri. Actualmente, această întâmplare se serbează în ziua de 15 August, cu denumirea de Adormirea Maicii Domnului sau Sântă Măria Mare.
În această zi se tocmesc pândarii pentru vii și se leagă magic ciocul păsărilor pentru a nu prăda strugurii. Se împart struguri și prune pentru sufletele morților. În dimineața zilei de Sântă Măria Mare femeile merg la biserică cu ofrandă din ciorchini de struguri copți de la soiurile văratice sau numai boabele desprinse de pe ciorchini, numită coliva de pomană sau colivă de struguri.
Între Sântă Măria Mare și Sântă Măria Mică se seamănă grâul de toamnă. La Sântă Măria Mare se culeg flori și se pun la icoana Preacuratei; acestea apoi sunt bune de leac.
Dacă ănfloresc trandafirii pe la Sfânta Maria Mare, toamna va fi lungă.
Adrian Bucurescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu