"О красном вечере задумалась дорога..." / "În roşia seară cade pe gânduri drumul..."
În roşia seară cade pe gânduri drumul,
Tufe de scoruş în ceaţă se destramă.
Baba-izbă cu fălcile pragului
Miezul tăcerii îl miroase cu teamă.
Frigul de toamnă mângâietor şi blajin
Se furişează prin ceaţă-n curtea cu ovăzul;
Prin geamul albăstriu un copil bălai
Spre jocul ciorilor îşi îndreaptă văzul.
Cuprinzând hornul, urcă scânteind
Cenuşa verde din soba rozalie.
Cineva nu e, şi blânda adiere
De acela şopteşte, în noapte, zurlie.
Cineva cu călcâiele nu va mai strivi
Prin crâng ierburi de aur şi crestate frunze.
Înăbuşit oftatul îşi cufundă sunetul,
Ţintind clonţul bufniţei ursuze.
Hăţişul se-ncruntă, în grajd e somn tihnit,
Albul drum alunecă în şanţ oftând...
Şi duios jelesc paiele de ovăz,
Din buzele blândelor vaci atârnând.
1916
Переводчик: Адриан Букуреску
Traducere din limba rusă: Adrian Bucurescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu