Nichifor Crainic

              Reculegere

Drumurile cu domoale întoarceri acasă,
Asfinţit de soare pe lame de coasă,
Prosternări de sălcii şi mesteceni, boare
De amiază caldă scoasă din cuptoare,
Aburit de inimi cântec tremurat,
În urmă departe deal însingurat,
Seara ca o rasă de călugăriţă
Înnegrind tăcut pe braţe de troiţă,
Răsărit de stele, umbră de grădini,
Suflet de crăiţe şi de rosmarini...
Şezi puţin pe culme să privim de sus
Hornurile fumegând, după apus;
Fumul casei noastre-n marginea cealaltă
E mai nalt şi face seara şi mai naltă,
E mai drept şi mai albastru şi mai clar -
Parcă tămâiază stelele de jar.