Povestea vorbei

       Câinii din Giurgiu

     La români, o bătaie zdravănă te face să auzi câinii din Giurgiu! De ce neapărat din Giurgiu? Zicala, ca multe altele, stârneşte nedumerire. Oricum, a circulat şi circulă prin toate zonele ţării. O aflăm în mitofolclor, ceea ce înseamnă că este foarte veche. Iată ce se spune în basmul "Aleodor împărat", cules de Petre Ispirescu: "Fata de împărat, tot uitându-se la el, i se curgea ochii după frumuseţea şi după boiul lui. Inima îi dete brânci, şi ea nu se putu opri, ci îl sărută. Aleodor, cum se deşteptă, îi trase o palmă de auzi câinii în Giurgiu". În piesa "O noapte furtunoasă" de Ion Luca Caragiale, jupân Dumitrache îi spune prietenului său, Ipingescu: "Tii! Frate Nae, să fi fost el aici să mă fiarbă aşa, că-i sărea ochilarii din ochi şi giubenul din cap. de auzea câinii din Giurgiu". S-a constatat că băştinaşii din Giurgiu nu ştiu de unde vine zicala care-i priveşte şi nici nu sunt prea mândri de ea.
     Ca jurnalist, străbătând ţara în lung şi-n lat, am ajuns şi în comuna Colţi, din judeţul Buzău, unde, pe vremuri, se găsea chihlimbar din belşug, şi am stat de vorbă cu un bătrân cioban, din partea locului, de la care am cules o variantă a "Mioriţei". Iată un fragment:
     Oiţă bârsană,
     De eşti năzdrăvană,
     Şi de-o fi să mor,
     Tu să le spui lor
     Ca să mă îngroape
     Aici, pe aproape, 
     În strunga de oi,
     Să fiu tot cu voi, 
     S-aud din mormânt
     Mieii mehăind
     Şi câinii din giulgiu 
     Cum latră a giurgiu!
     Întrebându-l ce înseamnă giurgiu, ciobanul mi-a răspuns că aşa se zice despre câinii care prind a lătra grozav, iar, de furie, li se zborşeşte părul, şi se zmucesc să muşte. Tot aşa se spune şi despre un om foarte mânios, că e giurgiu. Am găsit cuvântul şi în dicţionare, sub forma cu părul făcut giurgiu, care înseamnă "cu părul zbârlit".
      Aşadar, celui bătut zdravăn i se zbârleşte părul ca la câinii furioşi, devine el însuşi... giurgiu. Giurgiu e şi nume de familie.

Nu prea departe de comuna Colţi, în Vrancea, unde Alecu Russo a cules şi celebra variantă a "Mioriţei", publicată de Vasile Alecsandri, se află muntele şi râul Giurgiu. În munţii Făgăraş întâlnim şi un lac glaciar cu denumirea Giurgiu. Aşa că singura legătură a oraşului Giurgiu cu câinii lătrând furioşi sau speriaţi ar fi putut fi în vremurile de demult, când ciobanii valahi treceau Dunărea cu turmele de oi, spre păşunile din Peninsula Balcanică sau spre Ţarigrad.

                                                                                                                 Adrian Bucurescu