”Eminescu sau despre Absolut” de Rosa del Conte:

 

     ”Eminescu nu e o floare rară, desfăcută aproape prin miracol dintr-o sămânță adusă din întâmplare pe solul Daciei de suflarea vânturilor apusene: este un astru țâșnit din adâncurile cerurilor din Răsărit, ca mărturie despre o civilizație tânără și nouă, dar înrădăcinată într-un trecut de veche cultură și de severă tradiție. Ca și a Luceafărului său, și lumina lui a străbătut, înainte să ajungă la noi, o cale lungă”. 

                                                                Roma, 8 Septembrie 1962

Soledad

 

 

Din fierea iubirii

crește iarbă perfidă

în umbra căreia umblă

omidă lângă omidă.

Doar doamna Gelozia

iarba o udă și-o tunde.

La poartă, la ușă

nimeni nu mai răspunde.

Canarul galben ca alămâia

ieri după gratii a murit.

Pe cer planează un corb

mai fumuriu decât un cuțit.

 

                                    Adrian Bucurescu

Sânt-Ion și puiul de brad

 

 

N-ai de ce, sfinte cerb, să fii trist.

Ceața te-nfășoară în tristețe.

Ce, numai tu presimți pustiul

și freamăți încă a tinerețe?

 

N-ai fi tu Sânt-Ion

cu coarne poleite-n colinde?

Ai grijă, vânătorii umblă prin codri!

De nu te-ar prinde!

 

Cerbule sfânt, cade amurgul,

Sirius îi linge tot sângele.

Leapădă-ți coarnele, fă-te iar om,

toate jertfele plânge-le!

 

Că la noapte, din lacrime albe

se va umple câmpul de troiene,

chiar și îngerilor boabe de gheață

le vor sclipi printre gene,

 

ca niște jucăușe steluțe,

evghenind în zori runcul.

Un pui de brad își scoate căpșorul din nea.

Hai, Sânt-Ioane, botează pruncul!

 

                                      Adrian Bucurescu

Zborul sângeriu

 

 

Lin mai lin, pajură, lin!

Abia mă mai țin.

Părul îmi flutură și mi-e frig

de bătaia aripilor.

Să ne odihnim pe acel dig

care taie apa de foc!

Lin mai lin, pajură, lin!

Nu mai am carne să-ți dau.

Nu mi-a mai rămas decât un ochi

cu care vreau să văd

până unde au sărit stropii

din sângele Mântuitorului.

Vor fi înroșit 

poarta Raiului?

 

                                                      Adrian Bucurescu

Mais ou sont les neiges d'antan?

 

 

Noul Testament al Geto-Dacilor

 

                                                             Iconiță precreștină

          KIANOF / DIADIS - inscripție pe o gemă getică, unde apar Zeița Maria și Cei Doi Zalmoxis, de-o parte și de alta a Mamei Lor. Gemenii Divini sunt pe cai și cu câte o suliță înfiptă în câte un Scyth, care participaseră la uciderea lui Apollon. 

     KIA NOF DIADIS:

Recunosc Noul Testament.

Mărturisesc (propovăduiesc) Noul Testament.

Prefer (îmi place) Noul Testament.

Slăvesc (aleg; cinstesc; păzesc) Noul Testament.

     Cf. rom. a se căi; a chiui; a hui; cheie; a (se) încuia; alban. goje ”gură”; gjej ”a (se) găsi; a (se) ghici”; hoje ”fagure”; hyj ”Zeu; zeitate”; got. kiusan ”a alege”; rom. nou; latin. novus, rus. novîi ”nou”; rom. diată, alban. dhiate ”testament”.

                                                                                              Adrian Bucurescu

                                            Din volumul ”Sfântul Graal”.

Tezaurul dacic de la Sânnicolau Mare

 

Cel mai important tezaur aflat la Viena, Austria, expus la Kunsthistorisches Museum. Ar trebui ca, în sfârșit, România să-l recupereze!