Nădejdea Celor cu Sânge de Dac
marți, 9 februarie 2021
Izgonirea Romanilor din Dacia
Strălucitoarea Izbândă a Strămoșilor Noștri
Mai întâi, unui viteaz nobil get, din teritoriul liber aflat în S-E țării, Muntenia de astăzi, i s-a zis LOMAN ”Luminosul; Iluminatul”. În celebrul poem ”Cântecul Nibelungilor” este pomenit ca voievod al Valahiei, cu numele de Ramunc și Sigeher. A propovăduit libertatea Daciei prin toate ținuturile necucerite de Romani, până când, în fruntea unei puternice oștiri a trecut Oltul și a început atacurile împotriva Romanilor. Încă nu știm câtă vreme au durat luptele. În oastea lui au intrat și foarte mulți din teritoriul ocupat. Astfel, însuflețiți de dragostea față de patria lor natală și de ura împotriva cotropitorilor, Geto-Dacii i-au înfrânt pe Romani, alungându-i definitiv peste Dunăre.
Devenit împărat al Marii Dacii, a fost numit ROMAN ”Învingătorul; Vrednicul; Ardentul; Strălucitorul; Minunatul”; cf. rom. a rămâne ”a câștiga; a învinge”; romanul - dans popular; melodia după care se dansează romanul”; râmnă ”perseverență; hărnicie; ardoare; sârguință; zel; voie; voință; vrajă; vrăjitorie”; rumen; a (se) rumeni; romaniță, româniță ”mușățel”.
Pe un opaiț descoperit în ruinele cetății Drobeta scrie: ROMAN E SIS ”Roman e Cel mai Mare”; cf. rom. e; sus; șes; șaș ”vultur”; alban. sasi ”cantitate”; shesh ”șes; platou; podiș”. Nevolnicii noștri ”istorici” numesc înfrângerea Romanilor ”retragerea aureliană”. Umiliți, nici Romanii n-au lăsat mărturie despre alungarea lor peste Dunăre.
Iată însă o inscripție, de cea mai mare importanță pentru istoria noastră, înscrisă pe o cărămidă descoperită la Băile Herculane: VEXILLATIO DACIARUM. Ca mai toate spunerile tracice, și această inscripție conține mai multe tâlcuri:
1. VEKS IL LATIO DACIA RUM ”I-au bătut Voinicii Daciei pe Romani; I-au izgonit Oștenii din Dacia pe Romani”; cf. rom. bici; a biciui; fugă; a fugi; slav. bega ”fugă”; franc. boxe ”box”; rom. el; ăl; îl; lat; leat ”contingent; subunitate militară; soldat”; latin. latus ”larg; întins; mare; amplu”; alban. ledh ”meterez; stăvilar”; grec. lithos ”piatră”; DACIA; rom. Râm (arh.) ”Roma”.
2. VEKS ILLATIO DACIA RUM ”I-au alungat (spulberat) din Țară Dacii pe Romani”; cf. rom. fugă; a fugi; latin. vexo ”a zgâlțâi; a scutura; a maltrata; a vătăma; a devasta; a jigni; a vexa; a asalta”; slav. bega; rom. olat(ă) ”provincie; regiune; ținut; teritoriu; moșie; gospodărie mare”; DACIA; RUM; rom. Râm.
3. VEX ILLATIO DACIA RUM ”I-au fugărit Vitejii (Mândrii) Daci pe Romani”; cf. rom. fugă; a fugi; latin. vexo; slav. bega; franc. boxe; rom. aleat ”măreție; splendoare (a codrului)”; DACIA; RUM; rom. Râm.
4. VEXILLATIO DACIA RUM ”I-au bătut Dacii pe Romani”; cf. rom. Pâșlete ”vânt care bate dinspre Nord”; latin. vexillatio ”detașament de vexilari; corp de cavalerie”; pugilatus ”pugilat; luptă cu pumnii”; DACIA; RUM; rom. Râm.
A se înțelege că, în graiul dacic, RUM nu însemna doar ”Roma; Roman(i)”, ci și ”Stricați”! Cf. rom. a râma; râmă.Poate că de la RUM vine și expresia românească a-și da arama pe față.
După cum sugerează toponimul Bocșa - ”Bătaia; Lupta; Zdrobirea” - aici s-a dat lupta hotărâtoare dintre Daci și Romani.
Actualul oraș Bocșa, ca și Băile Herculane, de unde provine inscripția respectivă, este situat tot în județul Caraș-Severin. Este locuit încă din cea mai îndepărtată Antichitate, în vatra sa fiind descoperite vestigii din perioada culturii Coțofeni, datând cu 1.800 - 1.600 î.e.n. Localitatea se întinde într-o mică depresiune din Nordul Muntelui Dognecea, pe râul Bârzava, străjuit de Culmea Mare la Sud și de Dealul Areniș la Nord, la 24 km. de Reșița.
Așadar, nici că vreau să mai aud de așa-zisa ”retragere aureliană”! De unde s-au mai retras vreodată Romanii de bunăvoie? Fie din ignoranță, fie din răutate, cercetătorii noștri, unii ziși chiar ”savanți”, ne-au scris o istorie de doi bani, umilitoare, atacând și astăzi mândria noastră națională. A venit vremea să-i redăm Daciei toată slava cuvenită și să fim demni de măreția și vitejia ei!
Adrian Bucurescu
joi, 4 februarie 2021
luni, 25 ianuarie 2021
”Tatăl Nostru”, în graiul Geților
Strălucitoarea Stirpe a Vlaho-Rinchinilor
A apărut pe Fb fotografia unui text de o importanță majoră pentru istoria și limba noastră, anume celebra rugăciune ”Tatăl Nostru”, mulțumită Profesorului Preot Nicolae Feier, care a dat-o la iveală. Grație acestui ilustru cercetător, am aflat că textul este păstrat într-o mânăstire romano-catolică și că a fost descoperit în Alexandria Egiptului de un savant american de origine armeană, numit Jack H. Antreassian, purtător de grijă a Bisericii Sfântul Grigore Luminătorul din Complexul Sfântului Mormânt din Ierusalim.
Cercetători ca Nicolae Feier, Constantin Daniel și alții au tribuit textul neamului tracic al Bessilor, pentru că titlul este BEAS. Numai că BEAS se tălmăcește prin ”Înclinare; Închinare; Rugăciune; Descântec; Vrajă”; cf. rom. pieziș ”înclinat”; piez, piază ”semn care prevestește binele sau răul; prevestire; augur; ființă sau lucru despre care se crede că aduce cuiva noroc sau nenorocire”; a merge în piez ”a colinda de Crăciun”; alban. vais ”a se apleca; a se închina”; latin. poesis ”poezie; artă poetică; operă poetică”; pius ”(care-și împlinește datoria față de zei, părinți, patrie etc.); pios; credincios; temător de zei; cinstit; virtuos; bun; devotat; afectuos; iubitor; sacru; sfințit; sfânt; scump; drag; drept; legiuit”.
Am văzut, în studiul ”Vlahii, cuceritorii Balcanilor”, că, prin veacul al VIII-lea, Geții sau Vlahii de la Nordul și Sudul Dunării au plecat în Peninsula Balcanică: ”așa numiții Vlahorinchini și Saudatii, ocupând Bulgaria și întinzându-se puțin câte puțin în diferite locuri, se făcură stăpâni pe Macedonia și la urmă veniră la Sfântul Munte, cu femei și cu copii, căci nu era nimeni ca să-i oprească și să se lupte cu ei”.
Cu siguranță, acei Vlahorinchini sunt străbunii Meglenoromânilor, care-și spun Vlași și care sunt atestați exact prin locurile despre care pomenește însemnarea de mai sus: Macedonia Centrală din Grecia, unde se găsește cea mai mare parte a regiunii istorice Meglen, în Republica Macedonia, în Bulgaria și în Turcia.O mică parte dintre ei au fost strămutați, în perioada interbelică, și în Dobrogea.
Dialectul lor este mai apropiat de cel dacoromân decât dialectul aromân.
Am citit textul astfel: TATA NYI SI NYE JESCS ÎN NOR, SZĂ SZFÎNTĂLASKĂ-SZĂ NUMILJE-ȚI, SZĂ VIJE LUMEA TO, SĂ FIJE KUM TU AJ DĂ GÎND, PĂKUM ÎN NOR, ASA SĂ PĂ PĂMÎNT! PITA NYI ZÎ DĂ ZÎ DĂ NYI NAĂ ASTĂZ! SĂ JARTĂ NYI PĂKATU NYI, PĂKUM SĂ NOJ JIRTĂNY ALUJE! SI NYENA Ă NYE FASE PĂKAT! SĂ NU NYE DU ÎN SILIJ ALĂ! DA SZLUBA GYI NYJ DĂ RELJI! AMIN.
J se citește I!
Lexic:
NYI, NYE, NAĂ - ”al nostru;nouă; noi”;
NOR - ”cer”;
LUMEA - ”lumina”; cf. rom. lume (arh. și reg.) ”lumină”;
PITA - ”pâinea”;
ASTĂZ - ”îndată; degrabă”; cf. rom. astăzi; stejă ”grabă”;
ALUJE, ALĂ - ”altuia; altora”; cf. rom. ăluia; ăleia; latin. alius, alia ”altul; alta”;
NYENAĂ - ”mereu”; cf. rom. noian ”cantitate, volum mare din ceva; belșug; mulțime; număr mare de ființe, de lucruri, de fenomene”.
FASE - ”șterge; curăță; albește”; cf. BESSI; rom. fuză ”spumă de lapte proaspăt muls; (cal) înspumat”; alban. fshji ”a șterge; a mătura”; germ. weiss ”alb”;
SILIJ - ”putere; dominație; stăpânire”; cf. rom. silă (arh.) ”putere; forță; constrângere”; a sili ”a forța; a constrânge”; alban. seli ”sediu”;
SZLUBA - ”a feri; a păzi; a salva”; cf. rom. a slăbi ”a da drumul din strânsoare; a lăsa liber; a slobozi; a lăsa în pace pe cineva”; latin. salveo ”a fi sănătos; a fi bine; a fi salvat”; salvus ”intact; sănătos; teafăr; în bună stare”;
GYI - ”gospodărie; acaret; lucru(ri)”; cf. rom. hei ”dependință; acaret; loc în jurul casei; unelte din gospodărie; loc de casă; curte”; alban. gje ”lucru; obiect”.
Rugăciunea este în limba română veche, foarte asemănătoare cu cea de astăzi, și aparținea Geților Vlahorinchini, care încă mai practicau Cultul Zalmoxian. Se știa de acest text mai demult, dar nu a fost popularizat pentru că se vede limpede că limba română provine din geto-dacă, nu din latină, chiar dacă seamănă și cu ultima. Seamănă, dar nu răsare!
Creștinii nu au tradus corect rugăciunea ”Tatăl Nostru”! De-ar fi doar ciudata rugă adresată lui Dumnezeu, ”Și nu ne duce pe noi în ispită!”! Iată cum ar suna în româna actuală rugăciunea zalmoxiană:
Tatăl Nostru, ce ne ești în Cer, sfințească-Ți-se numele, să vină lumina Ta, să fie cum ai de gând, precum în Cer, așa și pe Pământ! Pâinea noastră zi de zi dă-ne nouă îndată! Să ne ierți păcatul nouă, precum și noi iertăm altora! Și mereu să ne ștergi păcatul! Să nu ne duci în puterea altuia! Să ferești lucrurile noastre de rele! Amin.
Da, primii creștini s-au inspirat la greu din Zalmoxianism! În acest sens, Sfântul Origenes scria într-o polemică: ”Apoi fiindcă noi (creștinii - n.n.) cinstim pe cel prins și mort, cum spune Celsus, el crede că noi am făcut la fel ca Geții care cinstesc pe Zalmoxis”.
Quod erat demonstrandum!
Adrian Bucurescu
duminică, 24 ianuarie 2021
vineri, 22 ianuarie 2021
Abonați-vă la:
Postări (Atom)