adrianbucurescu

sâmbătă, 22 iunie 2019

Dragi Români, în cinstea voastră beau.
Dacă voi nu mă vreți, eu vă vreau.
Știu că decât voi nu-s mai breaz,
atât doar că încerc să stau treaz,

mai ales noaptea, când duhuri murdare
se-adună-n răspântii și la hotare,
și visele voastre urât le întunecă
și salbe nefaste vă leagă la mânecă.

Eu cruci închin atunci în patru zări,
îngeri chemând să pogoare pe scări,
săiastre chemând cu magice mături,
ca iasmele toate să sară în lături.

Acum, primejdia e să rămân
străin pe veci de norodul român,
cu legea mea getică, lege curată,
demult lepădată, demult uitată.

Cosmice doine aud din Lună,
un ritm solar în piept îmi răsună,
și-n miezul nopții de Sânziene
licăr de Rai văd printre gene.

Nu știu, marghioale năluci m-amăgesc
sau chiar am zărit un semn ceresc?
Dragi Români, în cinstea voastră beau.
Dacă voi nu mă vreți, eu vă vreau.

Adrian Bucurescu