vineri, 17 noiembrie 2017

Balaurii






          Mitologie românească

     Geto-Dacii numeau monștrii sau fiarele foarte primejdioase BELLOUROS, cu sensurile de ”Pericol; Dezastru; Stricăciune; Pradă; Război”, de unde româna a format balaur, bălărie, plaur și fleoarță ”curvă; târfă”; cf. latin. bello ”a se război; a face război”; belualis ”de animal; de bestie”; alban. bullar ”șarpe de apă”; island. ballr ”îngrozitor; periculos”.
     În mitologia românească, balaurul este un șarpe uriaș, cu aripi, uneori cu mai multe capete și boturi, din care suflă foc și care face numai rău, de multe ori mâncând oameni. Este învins întotdeauna de Făt Frumos sau de alți eroi ai basmelor noastre.
      Alteori, balaurul apare ca făuritor ți străjer al nestematelor și al aurului, locuind pe funduri de prăpăstii sau în ”Țara Armenească”. Unele credințe îi situează locul în văzduh, printre nori, de unde produce ploi torențiale și grindină. În fine, balaurul-zburător este singurul vizibil pentru om,provine din șarpe, căruia îi cresc aripi și începe să zboare, putând fi zărit pe cerul înnorat.
      Acest monstru are o înfățișare cumplită, și unii spun că are un cap mare, cu 12 limbi. Gura îi e atât de mare încât poate înghiți mai mulți oameni deodată; ochii îi sunt bulbucați, nările îi sunt larg deschise și pot azvârli flăcări ucigătoare asupra celui care se luptă cu această dihanie înspăimântătoare. Trupul îi este lung, ca de șarpe, și e acoperit cu solzi și plăci de oțel sau de piatră. Poate avea patru sau mai multe picioare și ghiare ca de leu, coada lungă și atât de puternică încât cu o lovitură dărâmă un munte sau produce un cutremur. Dintr-un salt el poate atinge cerul iar printr-o zvâcnire de aripi poate pluti în Vântul Turbat; cu un răcnet poate dărâma zidurile unei cetăți. Locuiește și în codri întunecați, în peșteri sau în fântâni. Se hrănește cu carne de om, pe care îl poate înghiți cu cal cu tot, după care doarme zile întregi. Cavalerul Trac, Sfântul Gheorghe, Făt Frumos și alți viteji l-au învins, salvând-o astfel pe fata de împărat pe care fiara o pretindea ca tribut.
     Aproape toată iconografia antică, de pe ambele părți ale Dunării, îl prezintă pe Cavalerul Trac ucigând balaurul, imagine preluată de mitografia privindu-l pe Sfântul Gheorghe. Așa-zisul ”Cavaler Trac” nu este altul decât Apollon-Zalmoxis, zdrobindu-l pe regele Scyților cotropitor, PYTHA GORAS ”Fiara (Vita) Grasă”.
     Eroicului Zeu al Geților I se mai spunea și AUR ”Strălucitorul”, așa cum se vede într-o inscripție de pe o plăcuță de marmură descoperită la Hinova, județul Mehedinți, unde voinicul este reprezentat în galop spre dreapta. Sub copitele calului se zărește un balaur înălțat de la pământ, cu brațele întinse orizontal; partea inferioară a trupului acestuia se termină cu o coadă în formă de șarpe. Inscripția este aceasta: AUR GRATI NIAN PRO IMV VOLUMUO. Traducerea: Aur Prea Puternicul taie scârbosul monstru.

                                                                                                              Adrian Bucurescu


joi, 16 noiembrie 2017

Cleștarul





Întâia și toate iernile mele
Au trecut în clinchete de cleștar,
Și-am copilărit în castele,
Total evghenit de acest minerar.

El lamura focului  o strânge
Și făclia o aprinde din Soare.
Minunea este că nu se-ncinge
Și rece rămâne-n alba-i splendoare.

Du la templu preafrumosul cleștar
Și pune-ți dorință curată în gând,
Și îngerii te vor umple cu har,
De tine la Zei în cer colindând!

O, glob de cleștar, chiciură sfântă,
Care destinul știi a bântui,
Scânteile tale îmi descântă
Că prin stihuri mă voi mântui!


                            Adrian Bucurescu

miercuri, 15 noiembrie 2017

Meșterul Manole și Turnul Babel






          Istoria Atlanților

     Abordată fără prejudecăți și ferită de balivernele înșirate de unii dintre așa-zișii noștri ”specialiști”, în realitate bieți ageamii, istoria Românilor se dovedește a fi cea mai veche și cea mai spectaculoasă din lume. Am văzut, de-a lungul acestui documentar că la un moment dat, în plin Neolitic, pe meleagurile noastre a apărut Imperiul AT(Ă)L ANTAI, însemnând și ”Cel Dintâi”, care a marcat și marchează și astăzi, în bune și în rele, evoluția omenirii.
     Din fericire, nu toți istoricii români au fost sau sunt tâmpiți. Astfel, printre cei mai drepți și mai înzestrați dintre ei se numără Bogdan Petriceicu Hasdeu și Nicolae Densusianu, al căror merit este și că, în afara izvoarelor scrise, au adus în față mitofolclorul, arhivă excepțională pentru trecutul poporului român, popor care actualmente abia mai face față ”globalizării” și ”corectitudinii politice”. Va trece negreșit și peste aceste aberații, căci, din mai multe potriviri ale Istoriei Mondiale,  el este adevăratul POPOR ALES.
     Printre altele, Românii au păstrat două geniale balade, ”Meșterul Manole” și ”Miorița”, prima referindu-se chiar la istoria Atlanților, iar a doua la întâmplările din timpul Celor Doi Zalmoxis. În acest episod ne interesează cine a fost de fapt Meșterul Manole. În balada populară, meșterii care lucrează la sfântul lăcaș sunt zece, exact câți erau și cei zece regi atlanți, conduși de cel cu sediul pe actualul teritoriu al României:
     Nouă meșteri mari,
     Calfe și zidari,
     Cu Manole, zece,
     Care-i și întrece.


                                                                Meșterii din Atlantis

     În ce-l privește pe meșterul principal din balada populară, ne ajută lexicul dacic. Astfel, fiind atestat numele MAMMOLO, nu avem decât să-l traducem: 1. MAM MOLO ”Zidarul Măiestru”; cf. rom. a momi; mumă ”regina albinelor”; grec. muma ”vrăjitoare”; rom. mala ”mistrie; șpaclu”; a mălălui ”a netezi tencuiala”; moloz; latin. murus ”zid de cetate, de clădire; zid de apărare”; 2. MAM MOLO ”Care a zidit o Mamă”; cf. rom. mamă; latin. mammo ”a alăpta”; rom. mala; latin. muro ”a încinge cu un zid”. MAMMOLO este același personaj istoric, adică împăratul OEAGRUS, zis și NOE, cel care, în timpul Potopului ce a distrus capitala Atlanților, s-a refugiat spre Munții Bucegi, cu cei apropiați. Cum am mai văzut, în fosta capitală atlantă, devenită mai târziu Tomis, în grupul statuar descoperit acolo este reprezentat și cuplul Oeagrus-Calliope, părinții lui Orfeus. Că Oeagrus este același cu MAM MOLO ”Ziditorul Măiestru” ne sugerează zidurile unei cetăți pe care împăratul de la Marea Neagră le poartă pe cap.


                                                 Mam Molo, împăratul-arhitect, la Tomis

     După cum se vădește, nu doar rezonanța MAMMOLO trimite la Manole, dar și tâlcurile cuprinse în acest nume trimit direct la celebra baladă. În plus, în varianta culeasă de G. Dem. Teodorescu, numele soției lui Manole este Caplea, cum a ajuns în românește, prin metateză, numele împărătesei CALLIOPE, soția lui Oeagrus.
     Ar mai fi de rezolvat ridicarea Mânăstirii Curtea de Argeș de către Manole. S-a întâmplat ca unul din supranumele lui Oeagrus, NEIKU ”Navigatorul”, în ebraică Noah, să fie apropiat de cel al ctitorului frumoasei mânăstiri, voievodul Neagoe Basarab. Dar supranumele NEIKU trimite la Munții Bucegi, unde s-a oprit familia domnitoare atlantă, căci una dintre vechile denumiri ale actualului oraș Sinaia a fost Podul Neagului. Și iată cum acest toponim românesc dezleagă tâlcul latinescului pontifex ”preot”, care literal înseamnă ”făcător de poduri”! Vechii Elini îl zeificaseră pe împărat și sub numele de PONTOS ”Podarul”; cf. rom. punte. Pontos era și denumirea grecească a Mării Negre, pe țărmul căreia își avusese capitala Primul Imperiu Atlant. Și tot așa, lui Oeagrus Geto-Dacii i-au mai zis și PAB ELTER, cu varianta PAV ELTER ”Ridicătorul de Poduri; Sfântul Podar; Peste Pod; Podul Înalt”; cf. rom. babă ”element de construcție la poduri, format dintr-una sau două grinzi”; altar; latin. ultra ”mai mult; peste”. De aici, Geto-Dacii, apoi și alte popoare vechi, au format altă sintagmă, anume PABEL TER, cu varianta PAVEL TER ”Turnul Grozav; Turnul Babel”; cf. rom. pofală ”laudă; slavă; pompă; fast; măreție”; latin. turris ”turn”. Misterioasa denumire apare foarte des întipărită pe țigle și cărămizi din Dacia.


                                          Amintiri atlante pe țigle și cărămizi din Dacia

     Am văzut, în episoade anterioare, că SUMER era al șaptelea regat atlant. Astfel, legenda cu Turnul Babel s-a transmis popoarelor desprinse din zona respectivă, acesta fiind numit în ebraică Migdal Bavel, iar în arabă, Burj Babil. În capitolul 11 din ”Geneza” biblică, este descris un turn uriaș, intenționat a fi principala realizare a orașului Babilu, numele akkadian pentru Babilon. Babel ar fi fost primul oraș construit după Potop, oamenii hotărând ca această cetate să aibă un turn atât de înalt încât vârful lui să ajungă la cer!


                                                  Turnul Babel, vegheat de Zburători

     Cum am mai spus, până la ridicarea Mânăstirii Curtea de Argeș, în mitofolclorul nostru Meșterul Manole încercase să întemeieze cu totul altceva. Și, ca să fie clar că legarea ziditorului de Potop și de Babel nu e o fantasmagorie, iată ce dezvăluie o legendă românească: ”S-o adunat multă lume la Vavilon și o vrut să facă o biserică până în cer. O plouat ploaie mare. Manole avea un corb. Corbul o adus iarbă verde. Ploaia mânase lumea în afară de Vavilon. Corbul, aducând iarbă verde, iar o crescut iarba. N-o putut zidi Vavilonul. Manole o trimis după nevastă. O vinit cu amiaza: era groasă (însărcinată - n.n.). El o zidit-o în zid și o murit. Tot n-o făcut Vavilonul decât până la jumătate.
      Dar oare ce s-a întâmplat cu adevărat? Cum am văzut în capitolele anterioare, Imperiul Atlant fusese întemeiat de Oaspeții Cerești, ale căror vehicule zburătoare brăzdau cerul Neoliticului. Pentru atragerea Celor Divini, Atlanții înălțau movile imense, uneori sub formă de piramide, ca orientare. O asemenea movilă uriașă, care are și o platformă de aterizare, s-a păstrat în orașul Isaccea, fosta cetate getică Noviodunum, din actualul județ Tulcea. Movile mai mici, zise și gorgane, există până astăzi în Dobrogea și în Muntenia de Răsărit.
     Salvat din puhoaiele Potopului, împăratul Oeagrus-Mammolo a ridicat, drept recunoștință Zeilor, un gorgan uriaș, poate chiar sub formă de turn, ce ținea loc și de mausoleu, cum e și cazul piramidelor egiptene. Acolo și-a îngropat soția, care murise în timpul Potopului, imediat după ce-l născuse pe prințul Orfeus. Ideea că Manole a ridicat o biserică, cum spun și balada și legenda, este reală, căci sintagma sacră descrisă mai sus, poate fi înțeleasă și ca PAV ELTER ”Strălucitorul Templu”; cf. rom. văpaievipie; altar. Că acest templu era închinat Zburătorilor Divini se vede dintr-o altă interpretare a sintagmei, PA VELTER ”Pentru Zboruri”; cf. rom. pe; vultur; fluture; a flutura. De aici, balada spune că Manole și-ar fi făurit aripi, încercând să zboare de pe acoperișul mânăstirii.


                                                      Manole, în zbor, la Curtea de Argeș

     Și cum ”a zbura” mai însemna și ”a pluti” și ”a curge”, PA-VELTER a ajuns să însemne și ”Apa Curgătoare; Țâșnirea Apei; Izvorul (Lichidul) Prelins; cf. rom. apă; baie; a bea; (viță de) vie; pe; alban. vaj ”ulei”; rom. vâltoare; latin. philtrum ”băutură fermecată de dragoste”. De aceea, spune balada mai departe, pe locul căderii meșterului a țâșnit un izvor. La Geto-Daci, râul ce curgea prin apropierea marelui templu era socotit oricum sacru, numit fiind în mai multe chipuri: ARAROS, AURUMETTI, KOGAION, NAPARIS etc. Actualmente, de la AURUMETTI, acestui râu i se spune Ialomița. Totodată, din OEAG(Ă)RUS, anticii au făurit mitul legendarului zburător IKARUS.
     Locul unde a fost celebrul turn BABEL este marcat nu doar de vechea denumire de Podul Neagului, ci și de grupul de stânci cu strania denumire de BABELE.


                                                             Ruinele Turnului Babel

     Nu s-a spus aici totul despre vechile și minunatele întâmplări. S-ar mai fi putut povesti, de pildă, despre cum s-a prefăcut Atlantull PAVEL TER în Apostolul Pavel din Tars. Rămâne pe altădată...
     Ei, ce mai spuneți, boieri dumneavoastră? Ce părere aveți de istoria României? Așa-i că este fascinantă ?

                                                                                                            Adrian Bucurescu

                                                                                                           

marți, 14 noiembrie 2017

Stirpea aleasă





Prin Dacia noastră de acum
plutește o pâclă străină și deasă
și vântul pândește-n tabun,
iar moartea își mână argații la coasă.

Și nu știu de-i noapte sau zi
ori somnul în mreje demult ne-a-nșelat.
În cer, poate, doar ne-om trezi,
când toaca va bate în turn cadențat.

Dar unde-o fi trupul zbârcit
și unde-o fi părul cel veșted și nins?
Un sânge năvalnic în noi s-a stârnit
și-n ochi luminițe din nou s-au aprins.

Zalmoxis ne-așteaptă-n palat
și-ntreabă ce face stirpea aleasă.
O, patrie, eu rău te-am visat,
și-acum aud că ești a lumii crăiasă!


                                Adrian Bucurescu

luni, 13 noiembrie 2017

Decebal, într-un ghid turistic italian


       



     FORO TRAIANO. L'imperatore M. Ulpio Traiano nacque ad Italica (Spagna) nel 53 D.C. Il grande, formidabile compito del suo regno, fu l'espansione dell'Impero verso oriente, oltre la Dacia dove un principe, vero genio militare, Decebalo, aveva imposto all'imperatore Domiziano una pace ignominiosa.
     Nel 101 Traiano parti per il Danubio. In questa campagna, apprestate strade e fortificazioni, espugno la capitale, ed impose condizioni estremamente dure, tanto que Decebalo non volle mantenerle.
     Nel 105 vi fu una nuova lutta. I Daci si batterono disperatamente, ma il loro esercito fu distrutto. L'eroico principe pose fine ai suoi giorni, e Traiano torno a Roma carico di tesori.

                        ROMA DALLE ORIGINI AL 2000 / Arte Storia Archeologia / LOZZI Roma / edizioni tuiristiche


duminică, 12 noiembrie 2017

Tăcerea





Prea multe cuvinte roiesc între noi,
cuvinte-fluturi, cuvinte-viespi.
Ce multe cuvinte ne mai pândesc!
Să nu îmi mai spuneți
că la început a fost Cuvântul!
Nu! La început a fost Tăcerea.
Tot Universul tăcea pe atunci.
Și acum și pururea și în veac
omătul și oglinzile tac.
Chiar și aceste versuri stinghere
ar trebui citite în tăcere.
Prea multe cuvinte, prea multe!
Cuvintele, se știe, stârnesc mai rău
decât lama cuțitului.
Fiecare cuvânt ar trebui cetluit,
Da, la început a fost Tăcerea.
Tot în tăcere, pentru liniștea noastră,
încet-încet ne vom lămuri
că singura certitudine a vieții
este aceea că toți vom muri.


                              Adrian Bucurescu

sâmbătă, 11 noiembrie 2017

Revenire: LOGO-UL ROMÂNIEI





     După cum s-a aflat deja, talentatul autor și câștigător al concursului privind logo-ul României pentru președinția Consiliului Europei în 2019 este Ioan Nicolae Dobrinescu, elev în clasa a IX-a, la Liceul ”I. L. Caragiale” din București. Îi mulțumesc din tot sufletul acestui minunat băiat, care mi-a întărit încrederea că o bună parte din tineretul României nu s-a contaminat de balivernele din manualele de istorie, ci se preocupă de gloria nemuritoare a Daciei noastre. Acest logo de bun augur îmi dă siguranța că vor mai veni în curând și alte victorii împotriva trădătorilor de neam și de țară, molipsiți de ”corectitudinea politică”. Așa să ne ajute Zalmoxis!