# SUNT PUS LA INDEX DAR REZIST!

Mărturii despre Geto-Daci

    

          Cotiso

     Dacii trăiesc nedezlipiți de munți. De acolo, sub conducerea regelui Cotiso, obișnuiau să coboare și să pustiască ținuturile vecine, ori de câte ori Dunărea, înghețată de ger, își unea malurile. Împăratul August a hotărât să îndepărteze această populație, de care era greu să te apropii. Astfel a trimis pe Lentulus, și i-a alungat pe malul de dincolo (al Dunării); dincoace au fost așezate garnizoane. Astfel, atunci Dacii n-au fost înfrânți, ci doar respinși și împrăștiați.

              Florus, Rezumat al istoriei lui Titus Livius despre războiul dacic

Zalmoxis în grădina Akessamenos

- Dacă ești Logos cu adevărat,
spune, Cuvântule:
mai presus de Tine
oare stăpânește Tăcerea?

- Dacă în Cuvânt M-am întrupat,
precum spune Scriptura Secretă,
spun: Duhul Curat
ține o aripă în noapte și alta în lumină.

Dar eu mai spun:
Vegheați cu Mine,
cuvinte de oase,
cuvinte de carne,
cuvinte de sânge!
În frigul nopții
vegheați cu Mine
sub stelele-candele!
Vă făgăduiesc mântuirea
și celor mai umile din voi.
Pe Calea Laptelui
vegheați cu Mine!

Priviți,
ci să nu jeluiți,
rocada sângelui!
Port în plete
cunună nimbată
cu spini adunată -
nimb însângerat,
fără de început,
fără de sfârșit,
rând pe rând
viață eternă
etern pre moarte eternă călcând.

                            Adrian Bucurescu


- 

Mărturii despre Geto-Daci

          Zyraxes

     (...) (Crassus) a pornit apoi împotriva Genuclei, cea mai puternică întăritură a statului lui Zyraxes, căci auzise că se află acolo steagurile luate de Bastarni de la Caius Antonius, lângă cetatea Istrienilor. Asediind Genucla - în același timp, de pe uscat și de pe Istru, deoarece era durată lângă apă - în scurtă vreme o cuceri, dar cu multă osteneală, deși Zyraxes nu era de față. Căci el, îndată ce aflase de atacul lui Crassus, s-a îmbarcat și a pornit la Sciți cu mulți bani, pentru a le cere ajutor, dar nu a mai apucat să se întoarcă (...).

                 Dio Cassius, Istoria romană

     Crassus a pornit apoi împotriva Dacilor lui Zyrax, a asediat orașul lor principal, Genuela, unde erau păstrate insignele și alte trofee militare cucerite, cu optsprezece ani în urmă, de la Caius Antonius (fratele triumvirului) în bătălia de la Istreanopolis. Orașul, atacat în același timp de pe uscat și de pe mare, a rezistat îndelung. Când și-a deschis porțile, zadarnic l-au căutat pe Zyrax. El a reușit să scape deghizându-se și ajungând pe teritoriul scit. Nu s-a mai auzit vorbindu-se de el. Crassus s-a înapoiat la Roma, unde și-a sărbătorit în aceeași triumful asupra Tracilor și Dacilor.

                 Ubicini, Abdolonyme, Les origines de l'histoire Roumaine, Paris, Ernest Leroux, 1886, p. 24 - 25

Asfințit în Bucegi

Trece o nălucă prin munți,
pe poteci umbroase,
prin codri cărunți,
pe poduri de oase.
Lupii nu o schiaună,
urșii nu o mormăie,
râșii nu o miaună,
corbii nu o corbăie.
Pe unde trece
lasă broboane de mir amar.
Norodul de umbre îi face loc,
flăcări din piatră răsar.
Cu capul în mâinile dalbe
Sânt-Ion bâjbâie prin frunza rară,
cu sânge botează smirdari,
carnea îi picură ca o ceară.


                   Adrian Bucurescu

                      #LA ROUMANIE, SANS CENSURE!

          Crăiesei W

Taina tresare mereu în cer.
Ești fata care-i născută în ger.
Iată, zăpada e dusă acum!
Undele iernii cad nu știu cum.
Bestie-i scrisa ascunsă în ochi -
E ca o vrajă ca din diochi.
Semne profunde eu nu-ți voi da;
Cată mai bine a mă scruta:
Vara e nașa ce m-a menit,
Aleasă e vremea unde am venit,
Largă mi-i stânga unde te țin,
E străjuită de sângele lin,
Rouă-i cerneala cu care scriu,
Iubirea arde până târziu,
Arde chiar după amurgul meu.
Viu și subtil e semnul de Leu.
Inima cântă mută în pământ.
Oltul reține misticul cânt.
Limpede-i doina ce au am scris -
E legământul dictat în vis.
Taina e înscrisă cu sânge în cer.
Arde pentru tine - nimic nu îți cer.

                               Adrian Bucurescu