miercuri, 3 mai 2017

Doină lucidă





Nu mi-a fost mie să fiu
mineral, Doamne, neviu,
să n-am carne, să n-am sânge,
să nu știu vreodată-a plânge.

Să fi fost măcar un pom
și să n-am suflet de om,
să nu râd, dar nici să plâng,
să nu fiu nici drept, nici stâng.

Să n-am unghii, să n-am păr,
să nu mângâi, să nu dor,
nici să jale, nici să jind,
să nu sting și nici s-aprind.

Să nu Crai-de-Verde-n vis,
să nu lunec în abis,
și nici, mamă, să mă-ntunec
și spre milă să alunec!

                      Adrian Bucurescu

marți, 2 mai 2017

La Helis


 

                      Ruinele cetății regelui Dromichaetes, Helis, astăzi Piscu Crăsanilor


     Dromichaetes, regele Tracilor, după ce a primit cu multă prietenie pe regele Lisimah, numindu-l și tată, îl conduse împreună cu copiii săi într-o cetate numită Helis.
     Ajungând oștirea lui Lisimah în puterea Tracilor, aceștia se strânseră la un loc - alergând în număr mare - și strigară să le fie dat pe mână regele prizonier, ca să-l pedepsească. Căci - spuneau ei - poporul care luase parte la primejdiile (războiului) trebuie să aivă dreptul de a chibzui asupra felului cum să fie tratați cei prinși. Dromichaetes fu împotriva pedepsirii regelui și-i lămuri pe oșteni că este bine să-l cruțe pe bărbatul acesta. Dacă l-ar omorî pe Lisimah -  spunea el - alți regi au să-i ia domnia și se prea poate ca regii aceștia să fie mult mai de temut decât înaintașul lor. Dar cruțându-l pe Lisimah, acesta - cum se și cuvine are să se arate recunoscător Tracilor, care i-au dăruit viața. Iar locurile întărite, aflate mai înainte vreme în stăpânirea Tracilor, ei le vor dobândi înapoi, fără nicio primejdie.
     Cu încuviințarea mulțimii, Dromichaetes căuta printre prizonieri pe prietenii lui Lisimah și totodată pe sclavii care obișnuiau să-l slujească și i-a adus în fața regelui prizonier. Săvârși apoi jertfa și îl pofti pe Lisimah la ospăț - împreună cu prietenii săi și pe Tracii cei mai de vază. (Dromichaetes) pregăti mese (deosebite). Pentru cei din jurul lui Lisimah, întinse un covor regal, (...) iar pentru sine și prietenii săi așternu doar paie.
     De asemenea fură pregătite două ospețe: pentru acei Macedoneni, Dromichaetes rândui tot felul de mâncăruri alese, servite pe o masă de argint, iar Tracilor le dădu să mănânce zarzavaturi și carne, dar pregătite cu măsură, așezându-le pe niște tăblițe de lemn, care țineau loc de masă. În cele din urmă, puse să le toarne Macedonenilor vin în cupe de argint și de aur, pe câtă vreme el și Tracii lui beau vinul în pahare de corn și lemn, așa cum obișnuiesc Geții. 
     Pe când băutura era în toi, Dromichaetes umplu (cu vin) cornul său cel mare, îi spuse lui Lisimah ”tată” și îl întrebă care din cele două ospețe i se pare mai vrednic de un rege: al Macedonenilor, sau al Tracilor. Lisimah îi răspunse că al Macedonenilor.
     (...) ”Atunci - zise Dromichaetes - de ce ai lăsat acasă atâtea deprinderi, un trai cât se poate de ademenitor și o domnie plină de strălucire, și te-a cuprins dorința să vii la niște barbari (...). De ce te-ai silit, împotriva firii, să-ți duci oștenii pe niște meleaguri în care orice oaste străină nu poate afla scăpare sub cerul liber? Luând din nou cuvântul, Lisimah spuse regelui că nu știa ce fel de război poartă, dar că pe viitor va fi prietenul și aliatul Tracilor; iar - cât despre recunoștința datorată - nu va rămâne vreodată mai prejos decât binefăcătorii săi. Dromichaetes primi cu un simțământ de prietenie spuselelui Lisimah. El căpătă înapoi de la acesta toate întăriturile ocupate de oamenii lui Lisimah. Apoi îi puse pe cap o diademă și îi îngădui să se întoarcă acasă. 

                                                              Diodor din Sicilia, Biblioteca istorică
     

luni, 1 mai 2017

Nunta de pe altă lume





Pumnareta pumna pii
Mort frumos cu ochii vii
Una mija matica
Fata ca-n povești era
Ala bala portocala
În văpăi strălucea sala
Nunii - Soarele și Luna
Frumos mai țineau cununa.
Lină lină Cătălină
Tu n-ai sânge ai lumină
Trupul tău înmiresmat 
Doar fotonii îl străbat.
Ah dar din întâiul cer
A căzut o stea de fier
Și nuntașii-naripați
Au rămas îngândurați!
 
                                     Adrian Bucurescu

     Aceste versuri au fost recitate de marele și mult regretatul actor Ovidiu Iuliu Moldovan, la 24 August 2004, în emisiunea ”Curs întreg de poezie românească”, Radio România Cultural. Prezentare: Ioana Diaconescu

Mărturii despre Geto-Daci


       

                                                                         Sarmis

     Despre acesta se spune că a trăit după potop (...) și a luptat cu Alexandru cel Mare, regele Macedoniei. Acesta a construit în regiunea Hațegului, în interiorul Porților de Fier un oraș regal mare și l-a denumit după numele său Sarmizegetusa.

                      Huszti Andras, O es ujj Dacia, f. 1, 1791, p. 10

     Numele de Dacia se impune, după cât se pare, odată cu cuceririle lui Alexandru. El a întâlnit aici o rezistență serioasă, și Sarmis, regele Dacilor, și-a apărat țara de pustiire prin încheierea unei păci. Capitala Sarmizegetusa pare a fi fost construită de acest rege și o monedă de aur găsită la Turda, fostul Salinae în Transilvania, pare să confirme aceasta, căci pe fața cu bustul său stă inscripția Sarmis Basil, în vreme ce pe revers apare o poartă de oraș întărit.

                      Neigebaur, J. F., Beschreibung der Moldau und Walachei, Breslau, Jon. Urban Kern, 1854, p. 38

joi, 27 aprilie 2017

Lunca sublimă


         




Să te duci noaptea cu caii pe luncă -
asta mai zic și eu noapte!
Să vezi cum pe ape stele se-aruncă
în crivatul murelor coapte.

Și-n cătunul cu salcâmi de opale
să mai știi că doarme o fată
visându-te mai la stâna din vale
lângă foc cu pândarii roată.

Zău că-ți mai crește pieptul de băiat
hoinărind în nopțile rare
care se leagă dacă te-ai îmbăiat
în aiasmă la apus de Soare.

Mai te-nduri să lași așa podobită
lunca în parfumuri și safir?
Mai degrabă rămâi în iarba urzită
ca un măr
     ca un păr
          ca un fir...

                                   Adrian Bucurescu

miercuri, 26 aprilie 2017

Istoria Secretă





          Zalmoxianism versus Creștinism

     A venit din nou vremea Zalmoxienilor! După multiseculară și împovărătoare prudență, cunoscut doar de câțiva inițiați, cel mai adesea solomonari, Zalmoxianismul răsare iarăși pe cerul Daciei, netemându-se nici de diavol, darămite de istorici neisprăviți sau de cenzori spurcați. Așadar, să afle și alții cum de-a ajuns Zalmoxis... Evreu, sub numele de Iisus Christos!
     S-a spus că numele de Maria ar veni din ebraicul Mariam sau Miriam. Nici vorbă! În ruinele cetății getice de la Halmyris, jud. Tulcea, a fost descoperită o inscripție în piatră: MARIA. Vor zice unii că poate nu avea legătură cu Zeița Supremă, Mama Gemenilor Divini, Născuți în Dacia. Proba decisivă că MARIA era un teonim geto-dacic apare pe o gemă de jasp, descoperită în ruinele cetății Romula, astăzi Reșca-Dobrosloveni, jud. Olt.


     Pe chenarul de pe reversul gemei scrie: IAO MARIA. În interiorul chemarului apare această inscripție: ABLANATHANAABACHAREY. Cu totul, textul se citește astfel: IAO MARIA! ABLAN ATHANA ABA CHAREY. Traducerea: Ave Maria! Deplină Mulțumire Crăiesei!
     Lexic:
IAO - ”slavă; cinste; salut”; cf. rom. au! hei! ia! ioi! oi! ua! uau! - interjecții care, de multe ori, exprimă sentimente de bucurie, recunoștință, satisfacție, admirație; a (se) hoi ”a se drăgosti; a (se) răsfăța; a (se) săruta”; latin. ave (pronunțat aue) ”formulă de salutare”;
MARIA - cf. rom. Maria (n.); mărie ”termen de reverență la adresa unui monarh, a unui domnitor, a unui boier etc.; înălțime, domnie, maiestate; situație înaltă; rang; demnitate; putere; cinste; onoare; glorie”; mare; a (se) mări; mir; a (se) mirui;
ABLAN - ”deplin; întreg; integritate”; cf. rom. plin; a (se) împlini; deplin; oblon;
ATHANA - ”mulțumire; recunoștință; slavă; cinste; favoare; grație; farmec”; cf. rom. danie; denie; hodină ”odihnă; tihnă; răgaz; calm desăvârșit; pace; liniște sufletească”; latin. dono ”a face daruri; a dărui”; alban. dhenie ”decernare; acordare; atribuire”; germ. dank, engl. thank (you) ”mulțumesc”.
ABA - ”lui; către; dinspre” - formează cazul dativ; cf. latin. ab ”de la; din; de; dinspre”;
CHAREY - ”doamnă; crăiasă; stăpână”; cf. rom. chera (arh.) ”doamnă; cucoană; jupâneasă”; Carei (loc.); alban, grua ”femeie”.
     Este mai mult decât evident că de la această formulă dacică adresată Zeiței Maria derivă și începutul celebrului imn catolic Ave Maria, gratia plena!
     Se vede limpede că Zeița de pe fața gemei de la Romula nu este Maria creștină, ci este o Divinitate geto-dacică, în ipostază războinică, având cap de pasăre, bust uman și picioare în formă de șerpi. În jurul Ei scrie ABRASAZ ”Viteaza; Războinica; Sălbatica”; cf. rom. abraș; grec. Hybris - divinitate feminină demonică, inspirând oamenilor nelegiuiri comise din orgoliu; hybris ”orgoliu excesiv sau culpă supremă”. Atributul ABRASAZ apare pe foarte multe geme geto-dacice, fie singur, fie înconjurând imaginea Fecioarei Războinice. Așadar, la strămoșii noștri, Maria era și Zeiță a Războiului, mânia și răzbunarea Mamei datorându-se uciderii mișelești a Fiului.
     Un colind ardelenesc păstrează ipostaza de sălbăticiune a Zeiței:
Stai, Soare, nu săgeta,
Că nu-i cine-ți pare ție,
Că-i Doamna Sfântă Mărie!
     În acest colind, Soarele văzuse o fiară foarte mândră și vroia s-o vâneze!
     Într-un alt colind, tot din Ardeal, Maria, în chip de fiară, i se adresează vânătorului:
Nu mă, Gheorghe, săgeta,
Că nu-i cine-ți pare ție,
Da-i Maica Sfântă Mărie!
     Ceea ce e și mai tulburător este că Zeiței-Mame I se mai spunea și DACIA, cu pronunția DACHIA, însemnând tot ”Viteaza; Războinica; Grozava”; cf. rom. Dochia (mit.); mai dihai ”mai mult; mai bun; mai grozav; mai ceva; mai strașnic; și mai și”; stihie; lat. audacia ”curaj; îndrăzneală; cutezanță”. De aceea, pe monede, Ea poartă, ca sceptru, steagul de luptă al Geto-Dacilor.


     Dintre numeroasele supranume ale Zeiței Supreme mai trebuie amintit și LETO ”Magnifica; Înalta; Măreața; Forța”; cf. rom. lat; a (se) lăți; latin. alta ”înaltă; mare”; grec. lithos ”piatră”. Cu privire la LITHOS ”piatră”, iată ce se spune într-un colind din Țara Bârsei, despre Nașterea lui Iisus: Fiu din piatră Și-a născut...
     Cum se știe, Mama Gemenilor Divini, Apollon și Artemis-Diana, este cunoscută, în mitologiile greacă  și romană, sub numele de LETO.
     Așadar, și MARIA și LETO se tălmăceau prin ”Măreție; Înălțime; Forță”. Încă un sinonim pentru Zeița Supremă este atestat în denumirile a două cetăți dacice, SAN GIDAVA și SIN GIDAVA, ce vor fi venind de la vreun hram al unui templu, și traducându-se prin ”Fiul Celei Mărețe”; cf. rom. sin (arh.), engl. son, rus. sîn ”fiu”; rom. jidav ”imens”; jidov ”uriaș”; jidovină ”movilă mare de pământ din vechime; măgură; gorgan”; Jidava, Jidvei (loc.). Însă, în limba română, popular și peiorativ, Jidov înseamnă și Evreu! Cine a tradus astfel SAN GIDAVA ori SIN GIDAVA prin ”Fiul Jidoavcei”, în loc de ”Fiul Celei Magnifice” nu bănuia, desigur, că va schimba cursul istoriei, transformând-O pe Marea Zeiță Maria într-o pământeancă din Iudeea, iar pe unul dintre Divinii Ei Fii, făcându-L pe jumătate Evreu!
     Apollon-Zalmoxis a fost ucis, înviind după trei zile, pe la începutul veacului al VII-lea î.e.n., de Scyții care stăpâneau o parte din Dacia și al căror conducător era numit de băștinași PILEAT, aceasta fiind cea mai înaltă treaptă în ierarhia geto-dacică; cf. rom. palat; turc. vilayet ”diviziune administrativ-teritorială în Imperiul Otoman”. Să nu uităm că Turcii sunt așezați și astăzi în Asia Mică, teritoriu în care, înainte de a fi cucerit de Greci și de Romani, înfloriseră câteva regate tracice!
     În fine, vedem că PILEAT se traduce prin ”Conducător; Cârmuitor; Guvernator; Prefect”. Iată de ce, doar dintr-o potrivire de nume, totul a căzut în capul lui Pontius PILATUS, al cincilea prefect roman al Iudeei, în anii 26-36! Uite-așa s-a stabilit și anul 1 al epocii moderne! Mare-i grădina Domnului, nu-i așa? Va fi avut Pilat, poate, mai multe păcate, însă despre Răstignirea lui Iisus cu siguranță nici măcar n-a auzit, darămite să-l și cunoască personal! Dar, intrând în gura lumii, nu prea mai poți ieși vreodată! Vorba ceea: Foaie verde lobodă / Gura lumii, slobodă! ”Crezul” creștin insistă pe datarea Patimilor, Uciderii și Învierii lui Iisus în vremea lui Pontius Pilatus: ”Și S-a răstignit pentru noi în zilele lui Pontius Pilat și a pătimit și S-a îngropat”. Stai liniștit, bade Pilat, ai tu altele de mărturisit înaintea lui Dumnezeu, dar nicidecum trimiterea la moarte a Fiului Său!
     Ar fi multe de spus despre Marea Păcăleală în care mărturisesc și se chinuiesc și astăzi sute de milioane de pământeni. Păcat de cei mai curați și mai vrednici dintre ei! Se vor spune toate, la vremea lor, nicio grijă!
     Mai multe monede romane, din vremea împăratului Traian, O reprezintă pe Dacia Capta, adică pe ”Dacia Captivă”! Dar cum s-O ții prinsă pe Stăpâna Lumii?! Cum să ascunzi Dreapta Lege a Universului? Zalmoxianismul Și-a luat doar un răgaz, și cât de curând Se va arăta în Lumină întregii Lumi! Cine are ochi de văzut va vedea, cine are urechi de auzit va auzi!
     Zeii Daciei dau din când în când câte un semn, spre a nu Li se uita Forța Cerească. Astfel, de pe Columna lui Traian a dispărut, încă din Antichitate, statuia cocoțată în vârf a blestematului împărat, care ne spurcă și astăzi imnul național. S-o fi făcut-o dispărută vreun Dac sau vreun pro-Dac?
     Justiția Divină a acționat. În 1589-1590, în locul statuii fudulului tâlhar imperial a fost așezată o statuie a Sfântului Petre. Dar acest sfânt fusese cel mai mare dintre Frații de Lapte ai Gemenilor Divini, primul născut, grație căruia Mama Adoptivă a Zeilor a avut cu ce-i alăpta și pe Aceștia, care-i fuseseră lăsați în grijă de Însăși Maria.


     Așadar, PETRAE era Get, iar acest teonim a fost împrumutat și de o cetate getică, atestată pe o hartă antică. Ca de obicei, numele geto-dacice au mai multe tâlcuri: 1. PE TRAE ”Cel mai Mare din Ceată (Mulțime); Care conduce Grupul; Care umblă (merge) cu Ceata”; cf. rom. pe; va (arh.) ”a merge”; droaie; pițărău ”copil care umblă cu colindul, la sărbătorile de iarnă”:; 2. PE T(Ă)RIE ”Cu Forță; Cel (mai) Mare; În Sus”; cf. rom. pe; tărie ”forță; crugul cerului”; putere; piatră; pietroi; buduroi ”ghizd”; abitir; 3. PET RAE ”(De pe) Malul Apei; Deasupra Apei; Cu Multă Apă”; cf. rom. vad; bade; vodă; rouă; râu; buduroi; vidră; podar; vadră; PET RAE ”Straja Raiului; În Fața Raiului”; cf. rom. vad; a (se) vădi; față; fotă; Rai; PET(Ă)RAE ”Forță; Superioritate; Deasupra; Măreție; Desiș; Înălțime; Slavă; Cinstire; Vrednicie; Hărnicie; Mișcare; Iuțeală; Ardență”; cf. rom. putere; piatră; pietroi; buduroi; pătură; pădure; a (se) învedera; vatră; vătrai; Petre, Petru, Pătru, Petria (n.).


                                    Saratokos, Lacul Sacru al Geților, astăzi Sărățuica

   Cele mai multe lămuriri privindu-I pe Maria, Zeița Supremă, pe Fiii Ei Scumpi, ca și legăturile cu Sfânta Familie a Geților care I-au găzduit se regăsesc în geografia fostei cetăți NETIN-DAVA, de pe locul actualului sat Sărățeni, jud. Ialomița, fost SARETINI, care este situat lângă lacul Saratokos, actualmente Sărățuica. La marginea acestui sat se află un străvechi stâlp de piatră, trecut pe cele mai vechi hărți ale localității sacre, zis ”Pietroi”. De la PETRAE? Cândva, pe acest stâlp se mai zăreau încă slove.
     La fața locului, nu e un secret pentru nimeni că apa lacului sfânt, cu ale cărui izvoare a fost înviat Însuși Zalmoxis, mai tămăduiește și în prezent cele mai grele boli.
     În ceea ce-i privește pe Esenieni, cei care s-au inspirat de la Zalmoxianism ca să ajungă la Creștinism, iată ce scrie despre ei marele istoric Flavius Josephus, în ”Antichitățile iudaice”, VIII, I, 22: ”Ei nu trăiesc prea diferit de lume, dar viața lor amintește în cel mai înalt grad de cea a Dacilor numiți pleistai”. Ce-ar mai fi de spus? Multe...
                                                                               
                                                                                                Adrian Bucurescu