luni, 30 ianuarie 2017

Сергей Есенин / Serghei Esenin





          Воспоминание / O amintire

Acel Octombrie nu mai e același,
Nu e același Octombrie acum.
În țară, unde se crapă de frig,
Urla și șuiera pe drum
Octombrie, ca o fiară rea,
Octombrie al anului șaptesprezecelea.
Eu îmi amintesc înspăimântătoarea
Zi cu multă nea.
An văzut-o cu o tulbure privire.
O umbră de fier plutea
Peste întunecatul Petrograd.
De pe atunci toți presimțeau urgia,
De pe atunci toți presimțeau ceva,
Au știut,
Că nu degeaba, se știe, au adus
Soldații cu țeste de oțel
Ce s-au desfășurat...
La rând au tocat...
Privitorilor le tremurau genunchii...
Și cineva deodată a izbucnit în plâns
Rezemându-se de zid cu frică.
Și a început...
Privirile s-au zbuciumat
De focul războiului civil,
Și fumul de la focurile ”Aurorei”
În zarea de foc s-a urcat.
S-a împlinit o soartă fatală,
Și pe țară, cu sudalme de mamă, sub nori,
O inscripție de foc s-a înălțat:
”Sovietul Deputaților Muncitori”.

                                                  1925

     Переводчик: Адриан Букуреску
     Traducere din limba rusă: Adrian Bucurescu



duminică, 29 ianuarie 2017

Gemenii Divini


          Tăblițele dacice de la Sinaia
 



     LEO NETO O LOEDE LUIMOPEDO O NOE DAVO A LETEO LO OLADA POOD E HOOZ GEZ. OLHO HOBOLYOD OD TE OY OES OMAILO HO MATOH. DOAE POPET DOMOZ TOMO A SOSO ZA ZOTO OEIT OE DOMAE LE VYLO O MOTO OPE OL DAVO GETO. ZALMOGIO TISCYO.

     Traducerea:

     Cei Curați au fost născuți de Loede cea Strălucită, în țara noastră, în anii lui Olada Vodă, într-o casă mică. Cei Mari au coborât la cele mai umile dintre gazde. Cei Doi Magi în căsuța de pe colină au crescut, și stăpânii acelei case I-au adăpostit pe malul unei ape din Țara Geților. Pe Zalmoxii să-I preamăriți!

                                     Adrian Bucurescu, ”Tainele tăblițelor de la Sinaia”, Ed. Arhetip, 2005





sâmbătă, 28 ianuarie 2017

Noua Lege


Pace n-am adus, nici n-am de gând.
Lumea asta nu-i pentru răsfăț.
Pe frig și pe cald, zile la rând,
să nu mă astâmpăr învăț.

Uneori, îmi pare rău și mie
că devreme am plecat din sat,
însă România mă îmbie
drumurile toate să-i străbat,

să mă sui la munții-nzăpeziți,
să cutreier dealuri și vâlcele,
să ghicesc în norii risipiți
unde e Norocul țării mele,

să-l înșfac de frâu și să-l silesc
pe la toate casele să meargă
și de pe tărâmul românesc
pe cutezători să mi-i aleagă,

să se-adune iar Oastea cea Mare,
ce e rău în țară să zdrobească
și să vadă toți de ce-i în stare
Noua Lege-n Țara Românească.

Pace n-am adus, nici n-am de gând.
Lumea asta nu-i pentru răsfăț.
Pe frig și pe cald, zile la rând,
să nu mă astâmpăr învăț.


                             Adrian Bucurescu





vineri, 27 ianuarie 2017

Mărturii despre Geto-Daci


     ”Acești Daci au fost locuitorii cei mai vechi ai Ardealului, Moldovei și Munteniei, fiind foarte viteji și neîntrecuți în lupte.
     (...) Unii spun de cuvântul acesta, Geta, (...) că ar însemna suliță de aruncat sau lance, potrivit căreia Geții n-ar însemna altceva decât popoare de viteji, sulițari și lăncieri.   
     (...) Unii învățați socotesc că numele acesta de Dakus înseamnă luptător, adică viteaz.”

                             Huszti Andras, ”O es ujj Dacia”, 1791, p. 5 - 6

     ”(...) se pot vedea oameni având pe cap un fel de căciuli, așa cum poartă astăzi unii Traci numiți Geți și cum purtau înainte vreme Lacedemonienii și Macedonenii, iar alții au tiară și (un fel de) șalvari - pare-mi-se la fel ca Perșii, Bactrienii, Parții și mulți alți barbari.”

                             Dion Chrysostomos, ”Discursuri”




joi, 26 ianuarie 2017

Сергей Есенин / Serghei Esenin


   


     ”Ах, метель такая, просто черт возьми...” / ”Ei, drăcia naibii, viforul pieptiș...”

Ei, drăcia naibii, viforul pieptiș
Bate cuie albe în acoperiș.
Numai eu n-am teamă, cum oi fi sortit,
Cu inima șuie spre tine-am pornit.

                                                                                         1925

     Переводчик: Адриан Букуреску
     Traducere din limba rusă: Adrian Bucurescu




     

miercuri, 25 ianuarie 2017

”Maestrului” Ion Cristoiu


     Balada maeștrilor






În dăsagi, pe umăr, văru-meu Păcală
Aducea-n tîrg ouă și smîntînă-n oală.
Numărînd la mînă cît e săptămîna,
Cumpănea cu ouă brînză și smîntîna,
Și pornea de joia și cu bulzi de caș,
Să-i ajungă vineri marfa în oraș,
Cînd, din casă-n casă, pentru fiecare
Domn, avea vreo turtă și prin buzunare.
Advocați și doftori și adeseori
Cîntăreți și pictori, dascăli și actori.
Dintr-un timp aude un cuvînt ciudat,
Care fuse-aproape greu de învățat.
Cînd vorbeau de scară-n uși ori pe ferestre,
Domnii, mușteriii, își ziceau ,,maestre”.
Cîte cinci și zece de-astfel de pedeștri,
Adunați la poartă, toți erau maeștri.
,,Ce-o mai fi și asta ? se-ntreaba Păcală,
Că- n-am auzit-o-n piață, nici la școală.
Poate-n capitală este și rămîne,
Ca-n Găiești, cum fuse ,,neică” sau ,,jupîne”.
Dar văzu că vorba ,,maestre” stîrneste
O înviorare, parcă-i franțuzește,
Și la bătrînețe și la tinerețe.
El, un an de zile puse să o-nvețe.
Cei chemați cu vorba care i se spune
Înfloresc în sine-ndată. Ce minune !
Cum le zici ,,maestre” în ce-aveai de spus,
Gîtul li se-nnalță de trei ori mai sus,
Omul e mai ager, mai vioi, mai sprinten,
Ca un roib agale, îndemnat de pinten.
Și Păcală-și zise: ,,Vorba asta scurtă
E ca mîngîierea porcului pe burtă.
E cu farmec dulce și, din strîmb ori ciung,
Simți că te lățește și te face lung.
Insul se mîndrește, limba-i se deznoadă
Și ia vînt și, vesel, dă-n nădragi din coadă.
Măi, ce bine-mi prinde !
Am aflat și harul
Să-mi pui în picioare bine și măgarul.
Cum ajung acasă, văd eu cît îi este
De fudul auzul, și-o să-l strig : Maestre !”


                                                 Tudor Arghezi

luni, 23 ianuarie 2017

Împărățiile Românilor


          Istoria Secretă




     Atlantida, Troia, Imperiul lui Alexandru Macedon, Imperiul Getic al lui Buerebuistas, Țaratul Româno-Bulgar, toate aceste împărății au fost conduse de RO MANI ”Oamenii din Cer; Conducătorii de Sus; Domnii Strălucitori; Oameni Curați; Supraoamenii; Superiorii; Învingătorii; Strălucitorii”; cf. rom. Rai; rouă; latin. ros ”rouă”; alban. re ”nor”; i ri ”nou; tânăr; adolescent”; rom. mană; a mâna; a meni; germ. Man, engl. man ”om; bărbat”; rom. Român; a rămâne ”a învinge; a întrece (pe cineva)”; arman; rumen; romaniță (bot.); latin. Romanus ”Roman”; harmonia  ”armonie (a sunetelor); armonie; acord”. 
     Cu sensul de ”Acord”, Român și România vin din prima uniune din lume, care a dus la Federația Atlanților. Și astăzi, herbul țării noastre are pe scut steme ale unor state cândva independente: Țara Românească, Moldova, Banatul, Oltenia, Ardealul și Dobrogea. Dar, și mai important, stemele celor trei mari provincii românești, Țara Românească, Moldova și Ardealul, sunt însoțite, pe tot parcursul istoriei lor și până astăzi, de Soare și Lună, aștrii la care se rugau primii Amazonieni și primii Moesieni, uniți de Poseidon-Neptunus într-un prim și mare regat, Atlantida. Zice-se și în ”Miorița”:
     Soarele și Luna
     Mi-au ținut cununa...



     RO MANIA mai însemna, în străvechime, și ”Soarele și Luna”; cf. egipt, Ra, Re ”Soare”; MEN - Zeul Lunii la Traco-Frigieni. Așadar, etnonimul Român și denumirea de România au o vechime de peste șapte milenii!
     Românii s-au autodenumit astfel chiar și pe vremea Daciei, Dacii find doar o denumire regională. Ce-i drept, dușmanii lui Mihai Viteazul Unificatorul îl porecleau Malus Dacus ”Dacul cel Rău”. Apoi, cel ales să reia Unirile Românilor a fost Alexandru Ioan Cuza, de când țara noastră și-a reluat și oficial numele de ROMÂNIA, pe care-l poartă și astăzi, slavă Zeilor!


     Ideea ca țara noastă să se numească Dacia nu este firească. Conaționalii noștri, din toate provinciile, s-au autodefinit întotdeauna ca Români, și, în acest sens, numele țării noastre, ROMÂNIA, este cât se poate de nimerit.

                                                                                                           Adrian Bucurescu